Ultimul gând
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Iti aduci aminte ce am spus ?
De fapt nu, tu nu erai acolo. Eram eu, singur.
Cred ca nici macar nu am zis cu voce tare. Se poate totusi sa fi fost soptit.
Hai sa iti povestesc. Am plecat Ai plecat. Eu doar am stat si m-am uitat cum te duci. Intr-un final m-am ridicat de pe pietre si am plecat si eu. Nauc. Mi-au trebuit ore sa ajung acasa. Care ajunsese doar o camera. Drum facut normal in 20 de minute. Nici macar nu te-ai uitat dupa ce ai plecat. Pur si simplu te-ai dus. Ma uitam prost cum dispari fara sa imi dau seama clar ce s-a intamplat.
Nu mai puteam sa stau aici asa ca am plecat si eu. Intr-o sambata. Câtă eliberare sa pot sa ma rup si sa plec. Am bantuit ore intregi prin orase necunoscute. Mi s-a zambit de zeci de ori probabil fara sa bag in seama. Ma suiam in tramvaie, coboram in gari, ma urcam in trenuri. Am ratacit pe strazi noptile. Cu castile in urechi. Nu stiu exact ce am vazut, pe unde am fost nu stiu sigur.
M-am trezit odata cu o raza de lumina in ochi. Si am plecat iarasi. De data asta am inceput sa si vad. Am ajuns intr-un loc ca din poveste. Un tablou. O banca, o straduta aproape pustie, o familie de rate pe lac. Si o movila de iarba cu un nuc care tinea umbra. M-am asezat sub el si mi-am aprins o tigara. Au trecut iarasi ore fara sa imi dau seama. Ma simteam mort. Nu simteam nimic de atata durere. Putea sa mi se intample orice, puteam sa-mi fac orice fara sa mai doara.
Brusc mi-am dat seama ca mai jos nu pot sa ma duc. Si atunci ti-am soptit. Poate m-ai auzit pentru ca te simteam asa de aproape. A fost un ultim gand pentru tine. Si pentru mine in momentul ala: te iubesc.
M-am ridicat si am zambit. Si m-am apucat iarasi de viata.
Da, te-am iubit.
Calul de dar nu se cauta la dinti
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Ma uit la poze fel de fel. Unele absolut extraordinare. Si nu ma refer la o priveliste mirifica pe care o poti capta si cu o sapuniera. Ci de conceptie. Dar nu de studio. Pur si simplu o poza reusita, unghiul ideal, lumina vine de unde trebuie, nici prea multa nici prea putina .. stii la ce ma refer.
Ma mai uit si la filme. Faine, unele. Cel mai greu insa e sa le gasesc. Pentru ca nu stiu cum. Doar din vorba in vorba mai dau de un film bun si in general cele mai reusite le-am vazut in urma recomandarilor.
Citesc si bloguri dintre care unul este on top. Nu dau nume din egoist, nu vreau sa il citeasca si altii. Dar e foarte bine scris, pe cuvant.
La carti uneori e problema. Tind sa le judec dupa coperta. Sau dupa scurta descriere scrisa pe coperta 4 care din ce am vazut devine din ce in ce mai penibila.
Nu pictez si nu ‘prea’ scriu, nu ma consider daruit cu asa ceva.
Stateam si ma gandeam la pozele alea faine, la filmele care m-au atins la suflet, la arta in toate formele ei. Ai vazut stencilurile pe toate zidurile ? La unele m-am oprit si am stat cate 5 minute. Incredibil cat de multe poate sa spuna un petec de vopsea de 10×10 cm.
Toate astea facute de oameni. Care mai de care, unii mai saraci cu duhul, altii de o inteligenta sclipitoare, unii de 14 ani.
Cum pot oamenii astia ? Ce au in plus ? Cine i-a invatat ?
Cum poate Cristi sa faca poze asa frumoase ?
Unde gaseste Richie filmele alea pe care le recomanda cu caldura ?
El blogeru de unde isi ia ideile pentru posturi ?
……
Si vroiam si eu. La trecut. Pentru ca m-a lovit dintr-o data. Nu i-a invatat nimeni. Nimeni. Nu poti sa inveti. Si nici sa furi meserie. Pur si simplu poti.
Asa ca in loc sa vreau si eu sau sa incerc sa copiez prefer sa fiu spectator. Si sa savurez ceea ce vad. Si ma simt mai bine acum neincercand.
Fac si eu poze. Dar nu copiez. Scriu dar nu fur idei.
.. celor care imi dau voie sa vad o parte din darul lor intr-un post, intr-o idee sau in orice altceva: multumesc
Empatie
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
EMPATÍE s.f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă. 2. Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viaţa eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.
Sursa: DEX ’98
EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaştere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiţie; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie].
Sursa: Dictionar de Neologisme (1986)
EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ♢ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy)
Sursa: Marele Dictionar de Neologisme (2000)
Eu chiar nu inteleg nimic din ce zic dictionarele astea. Empatia mea e altfel. In primul rand e a mea, nu e din dictionar. Si nu am transpuneri simpatetice cu eroi din carti filme. Nici nu ma identific prin trairi cu alte personaje.
Eu doar simt. Simt acut tot ceea ce e in jur. Simt ce simti, simt cum te simti, simt cum ma simti. Mi se intampla sa simt chiar inainte sa simti tu. Atunci iti spun si te miri. Dar rareori o spun. Tind sa par ciudat daca o fac. Bine, uneori mai simt si cat e ceasul. Nu intr-un mod foarte metafizic, de genu ‘simt limbile cum imi mangaie neuronii’. Nu, stiu doar cat e. La minut. Dar ceasul e alta poveste.
Stam la o poveste, vorbim balarii si imi dau seama ca te preocupa ceva. Poate tine si de cunoastere, analiza comportamentala si alte tehnici ninja. Habar n-am. Si automat imi pierd din entuziasm. Asta e doar un exemplu, simplu.
Ma bazez extraordinar de mult pe feedback.
Foarte usor devin irascibil atunci cand simt ca incerci sa abuzezi in vreun fel si mai ales nemotivat. Poate o faci fara sa iti dai seama si ajung sa ti-o iau inainte. Caz in care pic foarte aiurea pentru ca ma intrebi ce dracu am de iti raspund in doi peri. Cum as putea sa iti explic tot ceea ce am scris mai sus ? (e intrebare retorica, nu o sa-ti explic, stai linistit)
Ce ma enerveaza pe mine e de ce dracu nu poti sa te detasezi atunci cand esti pe alt subiect si cu alt personaj ? Ce-mi pasa mie ca tie nu iti iese linia aia de cod ? Sau ca te-ai certat cu prietena si esti turat la maxim ? Screw you, I don’t need this shit. Calmeaza-te, ia o gura de apa, fa 10 flotari, nu-mi pasa. Dar nu ma abuza cu toate apasarile tale.
Ce e mai trist pentru mine e ca nici macar nu-ti manifesti apasarile in vorbe. Fara sa vrei si fara sa vreau te descarci in mine. Iti simt frustrarea si/sau nervozitatea, lipsa de atentie, gandurile haotice. Le adun ca un magnet ca pe urma sa trebuiasca sa ma scap de ele. Pentru ca eu ma gandesc la tine. Si nu pot sa fiu la fel de egoist si sa ti le arunc in fata.
Un perpetuu joc de-a soarecele si pisica cu gandurile mele, cu emotiile tale, cu controlul meu. Care ma stoarce de energie. Si uite asa ajung la postul asta. Nu imi plang de mila. Doar ma descarc. Incerc sa te fac sa intelegi ca aceea combinatie de suflet si gandire pe care le am se zgarie usor.
Sunt convins ca nu am scris exact ce vroiam si am deviat de la idee. Poate e chiar haotic.
Dar exista vesnica scuza pentru tot. Si pentru tine si pentru mine. Doar oameni suntem.
1001 de morti
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Prima oara am murit zdrobit. Asta cand eram mic. Nu o singura data, s-a tot repetat fara sa pot face nimic. Picam tot timpul si muream izbindu-ma de pamant.
Pe urma, urmatoarea moarte memorabila a fost prin inec. Nu violenta, inceata dar sigura. O senzatie destul de usor de acceptat, fara panica.
Printre cele banale se numara spanzurat, impuscat de vreo 20-30 de ori (no headshots), si doar de cateva ori lovit de masina.
O moarte interesanta a fost ars de viu. Eram pe o schela in mijlocul furtunii. Traznetul a lovit constructia de metal si a intrat in mine. Am simtit cum fiecare nerv imi explodeaza si incepe sa imi arda pielea. Totul a durat cateva secunde, culminand cu o cadere libera. De data asta am murit carbonizat zdrobit.
Cu acul in vena nu am murit niciodata, trebuie sa experimentez. In schimb am fost decapitat in diverse moduri. Ce mi-a ramas in minte a fost cu o maceta si cu un topor. Miseleste, pe la spate, de ambele dati.
Pe moment nu imi mai aduc aminte dar o sa revin.
Noapte buna.
