Cu parul la frizer
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
(sau cum nepasarea costa)
Știi frizeria din Complex ? Aia de langa fostu MayDay. Da, exact.
Orar:
L-V 10-19
Sâmbătă: 10-14
Duminică: închis
E sâmbătă, 13:10. Ma imbrac și mă îndrept agale înspre locul cu pricina. Intru, cam gol pe acolo. O tanti blondă imi spune cu o urma de zâmbet: e închis. Mă uit nedumerit la ea, ies afară, mă uit pe orar, intru si zic: scrie că e pana la doua deschis. Probabil replica mea a parut imbecilă pentru că nu m-a categorisit cu un răspuns verbal. A ridicat usor din umeri, s-a mai uitat la mine 2 secunde și cam atat.
Deja era 1 jumate, frizeriile se închid sâmbăta la 2. Mă sui intr-un taxi, destinația frizeria vis-a-vis de Bega. Verific orarul pe usă. Perfect, și aici e pana la 14. Intru, dau buna-ziua. Cele doua tanti de acolo incep sa șușotească repede. Aștept verdictul care vine imediat.
-Știți, programul e pănă la ora 2.
Mă uit la ceas: 13:36.
- Da, dar mai durează până termin cu domnul (cel ce era deja in curs de procesare) de pe scaun. Încercați pe Blaga.
Ce dracu să mai zic ? Incerc pe Blaga. Ca reper, e frizeria pe strada ce duce din Libertatii pana in Unirii, langa fosta Dioda.
Intru si acolo. 3 oameni asteptau pe scaun, ora 2 fara un sfert. Clar, mai stau o saptamana netuns. Hai sa intreb totusi.
- Nu va suparati, mai are rost sa astept ?
- Bineinteles, luati loc si imediat ce se elibereaza va tundem.
Mirare, extaz, bucurie. Iau loc, astept 10 minute, ma tunde in 10 (nu sunt pretentios) dar deloc pe fuga si ies pe usa la ora 14:05
Concluzie:
voi astia de langa mayday – fira’tz ai dracu cu bisnisu vostru model romanesc
voi ceilalti de la bega – vezi mai sus
Frizeria de pe Blaga: tot respectul. Cu asta m-ati fidelizat.
Taxi complex centru: 5 lei.
Tuns: 10,5 (+tips) 15 lei.
Papiota, ace de cusut cumparate pe drum: 3 lei.
Nesimtirea din frizerii: priceless.
In lanturi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Cum adica nu vrei ? TREZESTE-TE ODATA!!
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Seri triste, oameni goi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, random
El si ea, la o masa. Ea si el. O cafea, sau un citro, in fine, un pahar umplut cu ceva irelevant.
Ea se uita prin el sau pe geam. El se joaca cu telefon, mai trage din tigara, se uita la ea doar catva secunde cu o expresie goala. Ea mai soarbe din pahar, isi aprinde plictisita o tigara si continua sa baleieze orice e in jur cu o privire la fel de goala. Pentru ei parca s-a oprit timpul. Nu se intampla absolut nimic. Nu isi zambesc, nu se tin de mana, nu se privesc. Daca accidental li se incruciseaza privirile tresar speriati si incearca cat mai repede sa rupa contactul. Totul dureaza minute in sir, zeci.
un cuplu. trist.
Rutina
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Bineinteles, e foarte posibil sa o dau in bara. Dar macar sa fie public.
E doar o parere, ca tot ce se prelinge prin spatiul asta virtual al meu. Cam cati dintre cei care ies in oras o fac doar pentru a incerca sa scape de ceva ? Recunosc, eu am practicat la extrem sportul asta si m-a ajutat. Aveam nevoie de oameni, de iesit, de dormit 3 ore pe noapte, de excese.
Dar ma indoiesc ca sunt asa de dese cazurile celor care simt ca o sa inebuneasca in casa daca nu ies.
Deviez.
Ma gandeam la ce se poate face sa scapi din rutina. De ce ai avea nevoie de o noapte de betie, de zbatzuiala pana in miezu diminetii sau orice alte senzatii ‘tari’ ? Oricum devine inutil cand o sa iti dai seama ca le faci robotizat si se pierde orice satisfactie. Vad oameni in vitrina vreunui birt care stau cu priviri goale in fumul albastrui si cu o bere in fata. Si par a fi acolo de ore bune. Privirea e la fel de goala si cu un companion la masa. Ce ii scoate pe oamenii astia din casa si cu ce ar putea sa se simta mai bine cand pleaca de acolo ? Sunt la fel de pierduti.
Nu cred ca trebuie ceva inedit ca sa evadezi. Trebuie doar sa iti faca placere. Poate fi o barcuta de hartie pe care o faci cocotat in varful patului, o tigara fumata pe banca, o cafea pe bancile din unirii sau un ceai la Carturesti.
Just live your life, don’t struggle to do it.
