Creatura
De cand eram mic am auzit legende despre ea.
Toti spuneau ca exista dar nu puteam sa cred pur si simplu. Cum adica sa existe asa ceva ?
A trecut vreme si a inceput sa imi fie tot mai frica. Prezenta ei devenea aproape palpabila dar nu ajunsesem la o confruntare. In naivitatea mea credeam ca pot sa dau piept si cu universul, doar nu o sa ma doboare ea pe mine!
Incet incet incepusem sa i simt prezenta. Noptile, inainte sa adorm ma bantuia subtil. Mi se parea ca o era peste tot dându-mi tarcoale. Fin, sa nu ma sperie. Dar stiam ca e ea. Incepuse sa imi fie tot mai frica.
Cu timpul ajunsese adanc in mintea mea. Nu mai eram stapan pe mine. Era peste tot, ca o umbra. Ma pandea de dupa fiecare gand fara sa ma pot impotrivi. Nu era asa de rau, dar sa o simti si sa nu poti face nimic ? Ma simteam asa de slab.
Ajunsese sa imi controleze fiecare gand. Groaznic sentimentul. Sa ajungi sa crezi ca vrei sa faci ceea ce iti dicteaza. Se insinuase perfid in toata fiinta mea.
Cata dreptate aveau ‘batranii’ care m-au avertizat :
stai linistit, o sa ajunga si la tine. si nu poti sa mai faci nimic
Cum as fi putut atunci sa cred asa ceva ?
Acum insa devenisem neputincios. Era peste tot, imi calca pe urme, era in fata mea, o aveam in vis, in minte, in fiecare clipa.
Degeaba, nu ai cum sa te lupti cu asa ceva. Trebuie sa te lasi posedat.
Si oricat de mult am fost avertizat inainte nu puteam sa nu ma minunez.
minunata creatura femeia.
Litania Fricii
Litania împotriva fricii, incantatia din ritualul Bene Gesserit
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu.
Citat din Dune, de Frank Herbert
un pic de peninsula
Ordinea e pur aleatoare si intamplatoare. O sa dedic un post mai larg peninsulei, merita. Acum doar ma laud cu niste poze.
Si cu piercingul
why bother ?
Daca tot dam in viata vesnica dupa, why bother ? Sau inflacarata vapaie a iadului, irelevant locul in discutia asta.
Chiar asa ? de ce sa ne mai batem capul ? Doar tot acolo ajungem. Dar trebuie sa ne chinuim o viata intreaga sa convingem “ceva” ca suntem buni, cuminiti, destepti, ingaduitori bla bla bla bla .. toate calitatile pentru miss world. Toti trebuie sa vrem sa salvam humanity from hunger, trebuie sa ajutam pe oricine sa streaca strada, sa intoarcem celalalt obraz. Pentru ce ? Poate pentru ceva vesnic de dupa, but again, why bother ?
Astea mi-au fost gandurile cand am auzit in treacat “why bother”, nu mai stiu din ce sursa. Dar ii dau dreptate omului. Mi se pare obositoooor, al dracu de obositor sa te chinui o viata intreaga. Si nici nu poti sa scapi mai usor, nuu, exista stelutza cu litere mici:
Don’t you know that you yourselves are God’s temple and that God’s Spirit lives in you? [17] If anyone destroys God’s temple, God will destroy him; for God&’s temple is sacred, and you are that temple.
Prim articol
Maaaaare minunatie ! Am descoperit blogul. Atat de utilizat, atat de controversat, atat de …
De fapt nu e nimic extraordinar in a scrie un blog. Deloc. Devine interesant atunci cand iti este citit blogul. De unul. Sau de doi. Sau de trei sau de o suta de oameni. Atunci totul se transforma. Devii un guru. Esti citit, esti urmarit in fiecare post, esti intrebat, esti citat, esti ..
Deocamdata e doar primul meu post.