Karma is … your friend
Posted by Ovidiu U | Filed under cult
De cate ori ai ajuns sa te intrebi ‘what if?’
Si niciodata nu ai ajuns sa gasesti un raspuns. De fapt e imposibil, nici macar daca incerci sa reproduci situatia nu e la fel. Alt loc, alta atmosfera, alt decor, poate chiar alte personaje. Asta merge doar in teatru, viata reala se consuma in alte forme.
what if?
Daca mergeam la interviul ala? Daca ma imbracam altfel? Daca puneam mai multe in CV? Daca aveam in mana un trandafir rosu? Daca nu o lasam sa plece? Ne izbim de ‘daca’ asta cred ca in fiecare zi. De cele mai multe ori e doar banal, te tine ocupat 10 secunde si uiti. Alteori iti macina mintea zile, saptamani pana sa uiti. Trec ani, iti mai aduci aminte, dar intre timp iti vezi de viata asa cum e ea. Orbecai prin cotloane cu mainile intinse ca sa nu dai cu capul, alergi de nebun in rasarit, stai pe o bordura cu privire goala. Nu poti sa anticipezi, nu te pregateste nimeni, nici macar cand le programezi nu ies intotdeauna cum vrei tu. De pe o zi pe alta, de cele mai multe ori.
E adevarat, te poti antrena profesional, intelectual, fizic. Oricine incearca sa o faca dar nu e pentru viata. E pentru cele 8 ore de la lucru, e pentru un flirt inocent in tramvai, poate si pentru a fugi ca sa scapi cu viata. Dar astea nu te ajuta atunci cand trebuie sa iei hotarari de suflet. El e intotdeauna imprevizibil, pe moment.
Daca o fi karma sau oricum vrei sa-i spui pe undeva cred ca face cumva sa te ajute. Altfel ar fi stupid, nu? Echidistanta, nepartinitoare, nefacatoare de rau intentionat.
Cum ar fi sa iti vezi toate momentele in care ai ramas mut, pierdut in ganduri si scenarii ca pe o noua sansa?
fi prieten cu tine ca altfel iti pierzi viata luptand de unul singur
In lanturi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Cum adica nu vrei ? TREZESTE-TE ODATA!!
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Rutina
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Bineinteles, e foarte posibil sa o dau in bara. Dar macar sa fie public.
E doar o parere, ca tot ce se prelinge prin spatiul asta virtual al meu. Cam cati dintre cei care ies in oras o fac doar pentru a incerca sa scape de ceva ? Recunosc, eu am practicat la extrem sportul asta si m-a ajutat. Aveam nevoie de oameni, de iesit, de dormit 3 ore pe noapte, de excese.
Dar ma indoiesc ca sunt asa de dese cazurile celor care simt ca o sa inebuneasca in casa daca nu ies.
Deviez.
Ma gandeam la ce se poate face sa scapi din rutina. De ce ai avea nevoie de o noapte de betie, de zbatzuiala pana in miezu diminetii sau orice alte senzatii ‘tari’ ? Oricum devine inutil cand o sa iti dai seama ca le faci robotizat si se pierde orice satisfactie. Vad oameni in vitrina vreunui birt care stau cu priviri goale in fumul albastrui si cu o bere in fata. Si par a fi acolo de ore bune. Privirea e la fel de goala si cu un companion la masa. Ce ii scoate pe oamenii astia din casa si cu ce ar putea sa se simta mai bine cand pleaca de acolo ? Sunt la fel de pierduti.
Nu cred ca trebuie ceva inedit ca sa evadezi. Trebuie doar sa iti faca placere. Poate fi o barcuta de hartie pe care o faci cocotat in varful patului, o tigara fumata pe banca, o cafea pe bancile din unirii sau un ceai la Carturesti.
Just live your life, don’t struggle to do it.
Labirint
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda, random
Labirintul perfect: desertul.
Nu functioneaza sa tii mana pe zidul din stanga sau dreapta, degeaba desfasori ghemul, orice ai face risti sa te invarti in cerc fara sa iesi niciodata.
Daca vrei sa te pierzi acolo e locul ideal.
