Whatever works
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Povestea incepe cu un copil teribil care credea ca le stie pe toate. Stiti genul, 20+ ani, otzara destept, iesit in lume etc. Baiatul asta facea misto de toate ce le intelegea sau nu. Religia nu era nici ea iertata. Dar mai mult de atat, radea larg de oamenii care mergeau la biserica duminica, care se rugau sau isi faceau cruce cand treceau pe langa o biserica. Adica cum, de ce? Care e rostul in toate astea? Eh, copilul a mai crescut. A ajuns sa dea cu capu in pragu de sus, lo mai durut curu dupa ce s-a adunat cazut gramada si si-a dat seama ca nu prea conteaza ce faci atata timp cat functioneaza.
Te simti mai bine o saptamana dupa ce mergi la biserica? Pai cine sunt eu sa te iau la misto sau sa rad de tine? Poate tu intra-devar o faci pentru ca te ajuta, si oricum daca dai de un wise kid ca cel din poveste explica-i de ce nu are rost sa rada.
Sau poate alergi in fiecare seara sa scapi de tot stresul de peste zi. Sau te imbeti vineri seara, sau dansezi pana dimineata de iti ard talpile. Exemple sunt multe, orice le poate gasi si nu asta e ideea.
Atata timp cat gasesti supapa care te scapa de cotidian si de toate mizeriile care se intampla foloseste-o fara sa iti pese de ce spun unii sau altii, oricat de ciudat ar fi ceea ce faci.
despre obisnuinta
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
- Uite, ti-am adus o floare!
- Ce surpriza, multumesc mult!
- Uite, ti-am adus o floare!
- Vai, multumesc. Ce surpriza placuta.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Mersi.
- Am venit!
- Fara o floare?
….
In lanturi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Cum adica nu vrei ? TREZESTE-TE ODATA!!
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Seri triste, oameni goi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, random
El si ea, la o masa. Ea si el. O cafea, sau un citro, in fine, un pahar umplut cu ceva irelevant.
Ea se uita prin el sau pe geam. El se joaca cu telefon, mai trage din tigara, se uita la ea doar catva secunde cu o expresie goala. Ea mai soarbe din pahar, isi aprinde plictisita o tigara si continua sa baleieze orice e in jur cu o privire la fel de goala. Pentru ei parca s-a oprit timpul. Nu se intampla absolut nimic. Nu isi zambesc, nu se tin de mana, nu se privesc. Daca accidental li se incruciseaza privirile tresar speriati si incearca cat mai repede sa rupa contactul. Totul dureaza minute in sir, zeci.
un cuplu. trist.
Rutina
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Bineinteles, e foarte posibil sa o dau in bara. Dar macar sa fie public.
E doar o parere, ca tot ce se prelinge prin spatiul asta virtual al meu. Cam cati dintre cei care ies in oras o fac doar pentru a incerca sa scape de ceva ? Recunosc, eu am practicat la extrem sportul asta si m-a ajutat. Aveam nevoie de oameni, de iesit, de dormit 3 ore pe noapte, de excese.
Dar ma indoiesc ca sunt asa de dese cazurile celor care simt ca o sa inebuneasca in casa daca nu ies.
Deviez.
Ma gandeam la ce se poate face sa scapi din rutina. De ce ai avea nevoie de o noapte de betie, de zbatzuiala pana in miezu diminetii sau orice alte senzatii ‘tari’ ? Oricum devine inutil cand o sa iti dai seama ca le faci robotizat si se pierde orice satisfactie. Vad oameni in vitrina vreunui birt care stau cu priviri goale in fumul albastrui si cu o bere in fata. Si par a fi acolo de ore bune. Privirea e la fel de goala si cu un companion la masa. Ce ii scoate pe oamenii astia din casa si cu ce ar putea sa se simta mai bine cand pleaca de acolo ? Sunt la fel de pierduti.
Nu cred ca trebuie ceva inedit ca sa evadezi. Trebuie doar sa iti faca placere. Poate fi o barcuta de hartie pe care o faci cocotat in varful patului, o tigara fumata pe banca, o cafea pe bancile din unirii sau un ceai la Carturesti.
Just live your life, don’t struggle to do it.
