Vicky Christina Barcelona
Posted by Ovidiu U | Filed under cult, ea
(sau cum sa te minti in viata)
Vicky Christina Barcelona e un film frumos. Se vede mana lui Woody Allen in fiecare cadru si dialog. M-a cucerit de la inceput. Se prezinta altfel, nu e film tipic hollywoodian.
Inceputul m-a dus cu gandul la Closer, doar ca aici nu sunt doar doua triunghiuri amoroase intersectate, forma ajunge sa fie foarte colturoasa, implica cam 5 personaje.
Nararea actiunii te salveaza de toate actiunile de legatura intre momente astfel ca filmul prezinta doar episoadele interesante din viata personajelor. Un lucru foarte destept care lasa mult mai mult loc de desfasurare.
Dialoguri savuroase, scurte si la obiect, actiune simpla dar prezentata foarte interesant Nu sunt un mare fan W.Allen dar scenariul filmului a fost foarte reusit, a atins multe adevaruri de viata si le-a expus intr-o forma simpla si usor de digerat.
La un moment dat devenise un lait-motiv replica: “Vorbeste in engleza” spusa de Juan ca mai apoi el sa continue dialogul in spaniola. Mi s-a parut ironic.
De ce “cum sa te minti in viata” ? Pentru ca asta fac toti in film.
Vicky (Rebecca Hall) traieste cu impresia unei vieti normale, o casnicie care trebuie sa decurga fara evenimente, pentru ca asa e normal. Isi da seama ca se minte doar dupa un moment de ‘ratacire’ cu Juan Antonio Gonzalo care se consuma in natura, acompaniat de ‘spanish guitar’.
Aici as putea sa zic si de sotul ei, care saracul traieste in bezna, doar iubirea e oarba, nu ?
Christina (Scarlett Johansson, la care Woody Allen a vazut ceva, de o are in al doilea film, dupa Scoop) stie doar ce nu vrea de la viata. Foarte greu sa gasesti ce vrei cand nu ai idee ce sa cauti, trebuie sa fii foarte norocos sa ti se intample in viata ceva ca sa iti dai seama ca asta ai cautat. Un asemenea om probabil ca nu v-a fi multumit niciodata, cum se si spune la un moment dat in film: “E o boala, nimic nu-i va fi de ajuns”.
Juan Antonio Gonzalo (Javier Bardem) isi rateaza o casnicie si cauta cu disperare sa umple golul din viata, incapatanandu-se sa creada ca oricare alta e mai buna decat iubirea vietii lui, Maria Elena.
Iti recomand cu caldura sa il vezi. Chiar daca nu te pune pe ganduri despre ce anume e important in viata, asa cum mi s-a intamplat mie, macar o sa parte de doua ore frumoase.
n’joy.
despre obisnuinta
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
- Uite, ti-am adus o floare!
- Ce surpriza, multumesc mult!
- Uite, ti-am adus o floare!
- Vai, multumesc. Ce surpriza placuta.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Mersi.
- Am venit!
- Fara o floare?
….
In lanturi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Cum adica nu vrei ? TREZESTE-TE ODATA!!
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Seri triste, oameni goi
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, random
El si ea, la o masa. Ea si el. O cafea, sau un citro, in fine, un pahar umplut cu ceva irelevant.
Ea se uita prin el sau pe geam. El se joaca cu telefon, mai trage din tigara, se uita la ea doar catva secunde cu o expresie goala. Ea mai soarbe din pahar, isi aprinde plictisita o tigara si continua sa baleieze orice e in jur cu o privire la fel de goala. Pentru ei parca s-a oprit timpul. Nu se intampla absolut nimic. Nu isi zambesc, nu se tin de mana, nu se privesc. Daca accidental li se incruciseaza privirile tresar speriati si incearca cat mai repede sa rupa contactul. Totul dureaza minute in sir, zeci.
un cuplu. trist.
Rutina
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Bineinteles, e foarte posibil sa o dau in bara. Dar macar sa fie public.
E doar o parere, ca tot ce se prelinge prin spatiul asta virtual al meu. Cam cati dintre cei care ies in oras o fac doar pentru a incerca sa scape de ceva ? Recunosc, eu am practicat la extrem sportul asta si m-a ajutat. Aveam nevoie de oameni, de iesit, de dormit 3 ore pe noapte, de excese.
Dar ma indoiesc ca sunt asa de dese cazurile celor care simt ca o sa inebuneasca in casa daca nu ies.
Deviez.
Ma gandeam la ce se poate face sa scapi din rutina. De ce ai avea nevoie de o noapte de betie, de zbatzuiala pana in miezu diminetii sau orice alte senzatii ‘tari’ ? Oricum devine inutil cand o sa iti dai seama ca le faci robotizat si se pierde orice satisfactie. Vad oameni in vitrina vreunui birt care stau cu priviri goale in fumul albastrui si cu o bere in fata. Si par a fi acolo de ore bune. Privirea e la fel de goala si cu un companion la masa. Ce ii scoate pe oamenii astia din casa si cu ce ar putea sa se simta mai bine cand pleaca de acolo ? Sunt la fel de pierduti.
Nu cred ca trebuie ceva inedit ca sa evadezi. Trebuie doar sa iti faca placere. Poate fi o barcuta de hartie pe care o faci cocotat in varful patului, o tigara fumata pe banca, o cafea pe bancile din unirii sau un ceai la Carturesti.
Just live your life, don’t struggle to do it.
