Vicky Christina Barcelona
(sau cum sa te minti in viata)
Vicky Christina Barcelona e un film frumos. Se vede mana lui Woody Allen in fiecare cadru si dialog. M-a cucerit de la inceput. Se prezinta altfel, nu e film tipic hollywoodian.
Inceputul m-a dus cu gandul la Closer, doar ca aici nu sunt doar doua triunghiuri amoroase intersectate, forma ajunge sa fie foarte colturoasa, implica cam 5 personaje.
Nararea actiunii te salveaza de toate actiunile de legatura intre momente astfel ca filmul prezinta doar episoadele interesante din viata personajelor. Un lucru foarte destept care lasa mult mai mult loc de desfasurare.
Dialoguri savuroase, scurte si la obiect, actiune simpla dar prezentata foarte interesant Nu sunt un mare fan W.Allen dar scenariul filmului a fost foarte reusit, a atins multe adevaruri de viata si le-a expus intr-o forma simpla si usor de digerat.
La un moment dat devenise un lait-motiv replica: “Vorbeste in engleza” spusa de Juan ca mai apoi el sa continue dialogul in spaniola. Mi s-a parut ironic.
De ce “cum sa te minti in viata” ? Pentru ca asta fac toti in film.
Vicky (Rebecca Hall) traieste cu impresia unei vieti normale, o casnicie care trebuie sa decurga fara evenimente, pentru ca asa e normal. Isi da seama ca se minte doar dupa un moment de ‘ratacire’ cu Juan Antonio Gonzalo care se consuma in natura, acompaniat de ‘spanish guitar’.
Aici as putea sa zic si de sotul ei, care saracul traieste in bezna, doar iubirea e oarba, nu ?
Christina (Scarlett Johansson, la care Woody Allen a vazut ceva, de o are in al doilea film, dupa Scoop) stie doar ce nu vrea de la viata. Foarte greu sa gasesti ce vrei cand nu ai idee ce sa cauti, trebuie sa fii foarte norocos sa ti se intample in viata ceva ca sa iti dai seama ca asta ai cautat. Un asemenea om probabil ca nu v-a fi multumit niciodata, cum se si spune la un moment dat in film: “E o boala, nimic nu-i va fi de ajuns”.
Juan Antonio Gonzalo (Javier Bardem) isi rateaza o casnicie si cauta cu disperare sa umple golul din viata, incapatanandu-se sa creada ca oricare alta e mai buna decat iubirea vietii lui, Maria Elena.
Iti recomand cu caldura sa il vezi. Chiar daca nu te pune pe ganduri despre ce anume e important in viata, asa cum mi s-a intamplat mie, macar o sa parte de doua ore frumoase.
n’joy.
despre obisnuinta
- Uite, ti-am adus o floare!
- Ce surpriza, multumesc mult!
- Uite, ti-am adus o floare!
- Vai, multumesc. Ce surpriza placuta.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Mersi.
- Am venit!
- Fara o floare?
….
In lanturi
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Cum adica nu vrei ? TREZESTE-TE ODATA!!
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Seri triste, oameni goi
El si ea, la o masa. Ea si el. O cafea, sau un citro, in fine, un pahar umplut cu ceva irelevant.
Ea se uita prin el sau pe geam. El se joaca cu telefon, mai trage din tigara, se uita la ea doar catva secunde cu o expresie goala. Ea mai soarbe din pahar, isi aprinde plictisita o tigara si continua sa baleieze orice e in jur cu o privire la fel de goala. Pentru ei parca s-a oprit timpul. Nu se intampla absolut nimic. Nu isi zambesc, nu se tin de mana, nu se privesc. Daca accidental li se incruciseaza privirile tresar speriati si incearca cat mai repede sa rupa contactul. Totul dureaza minute in sir, zeci.
un cuplu. trist.
Rutina
Bineinteles, e foarte posibil sa o dau in bara. Dar macar sa fie public.
E doar o parere, ca tot ce se prelinge prin spatiul asta virtual al meu. Cam cati dintre cei care ies in oras o fac doar pentru a incerca sa scape de ceva ? Recunosc, eu am practicat la extrem sportul asta si m-a ajutat. Aveam nevoie de oameni, de iesit, de dormit 3 ore pe noapte, de excese.
Dar ma indoiesc ca sunt asa de dese cazurile celor care simt ca o sa inebuneasca in casa daca nu ies.
Deviez.
Ma gandeam la ce se poate face sa scapi din rutina. De ce ai avea nevoie de o noapte de betie, de zbatzuiala pana in miezu diminetii sau orice alte senzatii ‘tari’ ? Oricum devine inutil cand o sa iti dai seama ca le faci robotizat si se pierde orice satisfactie. Vad oameni in vitrina vreunui birt care stau cu priviri goale in fumul albastrui si cu o bere in fata. Si par a fi acolo de ore bune. Privirea e la fel de goala si cu un companion la masa. Ce ii scoate pe oamenii astia din casa si cu ce ar putea sa se simta mai bine cand pleaca de acolo ? Sunt la fel de pierduti.
Nu cred ca trebuie ceva inedit ca sa evadezi. Trebuie doar sa iti faca placere. Poate fi o barcuta de hartie pe care o faci cocotat in varful patului, o tigara fumata pe banca, o cafea pe bancile din unirii sau un ceai la Carturesti.
Just live your life, don’t struggle to do it.
Semi frustrari
Unica, Femeia, Bolero, Cosmopolitan si ce o mai fi din categoria asta. Oana cred ca stie mai bine.
Reviste dragute, pline de continut (cred), pline de reclame ca deh, asa se face o revista de succes, care se plateste singura inainte sa ajunga pe rafturi. Dar nu asta e subiectul.
Sunt foarte citite se pare, daca ar fi sa ma iau dupa tiraj. Si in mod clar target-ul este fete/femei.
Ce ma deranjeaza pe mine sunt toate sfaturile alea despre noi, barbatii. Unele sunt chiar ok, bune de aplicat in relatie sau cand iesi la agatat, altele de-a dreptul stupide. Problema mea e cu prima categorie. De ce va obositi sa le scrieti si de ce voi, ipocrite le mai cititi ? Pentru ca eu sunt in stare sa jur pe rosu ca oricat de bun vi se pare sfatul respectiv NICIODATA nu o sa puneti ceva in aplicare. Suna foarte bine in teorie, poate va ganditi la prietene in relatie cu aceeasi problema si ajungeti sa o sfatuiti dar ca ar putea sa scartaie ceva in relatie si sa luati de buna sfatul respectiv nu o sa va iasa in evidenta.
Eu personal nu ma simt afectat, este o problema generala. Si poate ar trebui sa dau si niste exemple dar nu am la indemana. Ideea e ca de multe ori am stat langa o cititoare care vedea articolele respective, le savura cu deliciu si desi stiam ca sfatul i se potriveste ca o manusa, cand aduceam vorba parea foarte ofensata.
Stiu, voi sunteti sexul frumos, sexul slab (nu in sens rau), care trebuie protejat, voi aveti intaietate dar mai existam si noi pe undeva, in zona. Incercati macar din cand in cand sa micsorati doza de egoism si cand vedeti / primiti un sfat care e bun in relatie, inainte de orice, cat mai obiectiv, vedeti daca se aplica si la voi. Cine stie, poate faceti un partener sa va iubeasca mai mult decat deja o face.
goliciune
Eram rupt de mine, de lume, de timp. Gol. O plutire calma, calda, lipsita de simturi si de ganduri.
O bubuitura. Am simtit-o in mine, pana in ultima fibra. A trecut prin mine. S-a raspandit in tot ce e in jurul meu.
Inca una. De data asta mai puternica. Am deschis ochii. Am putut sa o vad cum trece prin mine, mici cerculete care se propagau in fuga unul dupa celalalt. Ca suflul unei explozii repetat de zeci de ori, tot mai difuz pe masura ce se indeparta. Incepusem sa amortesc si reverberatiile se prelingeau prin mine intr-un mod ciudat dar placut.
Nu imi dau seama cat timp a trecut, eram inca uimit si adulmecam avid de simturi tot ceea ce se petrecea in mine. Si a venit si a treia. Parca mai puternica decat prima. De data asta am fost smuls de tot din amorteala si am savurat momentul. Simteam fiecare vena care pulseaza, fiecare fibra din mine care preia ecoul si il trimite mai departe.
Porneau din pieptul meu. Ceva ma strangea de gat, ca la un inceput de atac de panica. Timpul devenise vascos, abia trecea. Puteam sa percep fiecare zecime de secunda. Am inchis ochii. mi-am golit mintea si m-am prelins in mine. Abia asteptam sa vad cum arata, de ce o simt asa de puternic. Inima. O masa de carne sangerie. Cicatrizata, cu rani deschise, peticita, sfartecata. Nu mai era intreaga. Lipitori negre, scarboase, lucioase, cu boturile pline de sange smulgeau furioase bucati din mine si molfaiau balosindu-se. Ganduri. Temeri. Frici. Simt mult mai putin decat eram obisnuit. Dar inca simt. Si inca bate.
Pai bine fetelor, chiar asa ?
Tot mai des aud fete afirmand cu o placere sadica: imi place sa intind coarda, sa vad cat de mult duce. Si eu ma intreb care e toata filozofia din spatele acestei gandiri. Pentru ca barbatii sunt cam pe fata, nu dau foarte des dovada de subtilitati. Si nici nu raspund la ele prea bine. Asa ca trebuie sa fie doar vre-o urma de masochism in voi de faceti asta.
Pai de ce ? Care ar putea fi rezultatul ?
A noua, prima pentru mine
Stai sa-mi aprind o tigara. (cum dracu am ajuns sa fumez asa de mult?)
Bun. Sa spun si eu 2-3 vorbe despre adunare. Chiar daca am lipsit la cea mai importanta parte, vre-o 2 ore, cand m-am intors inca era atmosfera.
Sa incep cu inceputul. Vreau sa felicit pe cel cu initiativa, mare om, chiar daca nu sunt sigur cine e. Am aflat de intalnire pe tm-99-blog, si cum cineva mi-a soptit ca se intalnesc oameni de calitate acolo m-am hotarat sa fiu si eu printre ei. Am ajuns, 4 mese aproape pline, asa ca m-am aciuit intr-un colt de masa, in capat. Asa cum a spus si Cami, mi s-a prezentat ‘catalogul’. Fiind prima oara acolo si pana atunci doar cititor de bloguri, nu puteam sa pun o fata pe fiecare blog. Mersi Cami.
Dece-ule, incerc sa recuperez, stiu ca nu mi-am facut temele, dar promit, data viitoare voi fi mai antrenat.
Nu are rost sa povestesc ce a fost si cum s-a petrecut, cei care au fost acolo stiu, cei care nu, degeaba o sa citeasca, pentru ca nu are acelas farmec. Intr-adevar au fost oameni de calitate, oameni cu care se poate sta la o discutie sau la o distractie. Voi fi prezent si la urmatoarea, cu siguranta, mult mai putin retras.
Tot romanu-i prost
mda. ca tot omu de altfel.
eu am fost prost cam de 2 ori saptamana asta. dar iti povestesc mai incolo, incep cu ce am auzit la un coleg de lucru.
1. toata lumea cred ca a vazut semafoarele alea cu buton (Timisoara). daca nu il stii e unu langa liceul Vidu, mergi sa te minunezi. buun, am lamurit-o.