goliciune

Eram rupt de mine, de lume, de timp. Gol. O plutire calma, calda, lipsita de simturi si de ganduri.
O bubuitura. Am simtit-o in mine, pana in ultima fibra. A trecut prin mine. S-a raspandit in tot ce e in jurul meu.
Inca una. De data asta mai puternica. Am deschis ochii. Am putut sa o vad cum trece prin mine, mici cerculete care se propagau in fuga unul dupa celalalt. Ca suflul unei explozii repetat de zeci de ori, tot mai difuz pe masura ce se indeparta. Incepusem sa amortesc si reverberatiile se prelingeau prin mine intr-un mod ciudat dar placut.
Nu imi dau seama cat timp a trecut, eram inca uimit si adulmecam avid de simturi tot ceea ce se petrecea in mine. Si a venit si a treia. Parca mai puternica decat prima. De data asta am fost smuls de tot din amorteala si am savurat momentul. Simteam fiecare vena care pulseaza, fiecare fibra din mine care preia ecoul si il trimite mai departe.
Porneau din pieptul meu. Ceva ma strangea de gat, ca la un inceput de atac de panica. Timpul devenise vascos, abia trecea. Puteam sa percep fiecare zecime de secunda. Am inchis ochii. mi-am golit mintea si m-am prelins in mine. Abia asteptam sa vad cum arata, de ce o simt asa de puternic. Inima. O masa de carne sangerie. Cicatrizata, cu rani deschise, peticita, sfartecata. Nu mai era intreaga. Lipitori negre, scarboase, lucioase, cu boturile pline de sange smulgeau furioase  bucati din mine si molfaiau balosindu-se. Ganduri. Temeri. Frici. Simt mult mai putin decat eram obisnuit. Dar inca simt. Si inca bate.

De unde stii cand ai ajuns ?

Nu sunt original la intrebarea asta. Cu regret trebuie sa spun ca ceea ce ma pune pe ganduri apare la televizor in te miri ce serial sau reportaj. Stiu, nu e bine, poate e chiar trist. Ar trebui sa vina din alte surse, mai ‘adanci’. Dar nu asta are relevanta acum.

Tu de unde stii ca ai ajuns ?

Mi se pare o intrebare foarte buna. Poate pentru ca nu pot raspunde la ea.
read more…