dupa 8 ani
Posted by Ovidiu U | Filed under random
cat de repede au trecut ..
Încerc să scriu asta cu piesa de mai sus pe repeat dar o simt prea tare ca să pot fi in stare să scriu. da, totul e trecător. ma gandesc des la tine. “vă iubesc pe toti“. ultimul lucru ce l-am auzit de la tine. te luptai cu tine, ai vrut sa fii tare pentru noi care steam inutili langa tine si nu stiam cu ce putem sa te ajutam. si eu te iubesc, mi-a trebuit mult timp sa realizez ca te-am iubit intotdeauna. Imi aduc aminte cand mi-ai aratat cerul si stelele. Mi-ai spus care ce e, din ce stele sunt facute constelatiile. a fost o noapte frumoasa. m-ai facut sa sufar mult, te-am urat de multe ori dar ai ramas tatal meu. si iti simt lipsa. dupa ce te-ai dus mi-au trebuit patru luni sa imi revin cat de cat. nu stiam de ce .. ultimii ani ai fost inexistent pentru mine. nici acum nu stiu. nu stiu multe, dar ma gandesc cu dragoste la tine. am incercat sa iti tin locul cat de mult am putut. am uitat lucrurile urate care s-au intamplat. le tin in suflet numai pe cele frumoase. m-ai dus la meci odata, tot prima data. m-ai invatat sa merg pe bicicleta. mi-ai dat o palma cand am venit prima oara batut acasa in speranta unei consolari. stiu ca ai incercat sa faci ce e mai bine pentru mine. am vrut din tot sufletul sa iti calc pe urme, am dat tot ce am putut sa se intample. dar nu s-a putut. si acum am un nod in gat ca nu am reusit. am venit odata pe la 3 noaptea, te uitai la televizor. era o noapte in care erai bine dispus si am stat la povesti. mi-ai povestit istoria romaniei, m-ai invatat multe. de la tine am deprins gustul pentru carti. tu m-ai invatat sa invat, sa vreau sa stiu cat mai multe.m-ai invatat sa fiu tare, mi-ai scris cand eram departe. ai lasat foarte putin sa se vada atunci cand iti venea sa urli de durere si imi pare rau ca nu am fost mai aproape de tine. nu m-am luptat pana acum cu viata din dorinta de a nu de dezamagi dar daca afli cumva cum am crescut cred ca ai fi mandru de mine.
stiu, nu am trecut pe la tine in 8 ani de zile. inca nu sunt in stare sa o fac. dar te port in gand mai mult decat altii. o sa iti aduc o floare.
multumesc pentru viata pe care o am.
Daca ajuta… e undeva langa tine.
Eram mica de tot. “Tata” ma spala pe cap si eram de’a dreptul ingrozita de faptul ca imi intra sampon in ochi. Stateam cu capul plecat, cu mainile lipite de fatza si plangeam; nu m-a certat, nu mi-a spus sa nu mai plang (asa cum era de asteptat) ci mi-a spus cu o voce calda si iubitoare “Tati, nu mai tine mainile la ochi, iti curge apa printre degete si se aduna acolo. Mai bine lasi capul pe spate si promit ca nu o sa iti intre apa in ochi”. L’am ascultat printre suspine, m-am linistit si nu mi-a mai fost niciodata frica de sampon. E una din cele doua amintiri frumoase pe care le am cu “tata”, un om de nimic caruia nu i-am spus “asa” de la 6-7 ani. Pentru aceste doua amintiri insa, il iubesc.
pppfff, m-ai rupt cu asta :(
Frumos si trist.
tata e si cu mine, ovidiu, si eu l-am iertat si cred ca el e motivul pentru care incerc sa las copiilor amintiri frumoase cu noi