Sunt tare. De obicei. Nu mă afectează foarte multe. Unii ar zice că sunt prea pasiv. Nu e așa, învăț ce am de învățat. Doar atunci când trebuie. E foarte bine așa.
Dar nu sunt tare tot timpul. Uneori mă simt doborât. La pâmânt. Jos de tot, pe burtă. Atunci sunt într-un gol, nu pot să mă gândesc la nimic dar nimicul ăsta îmi ocupă toată mintea. Simt cum e aproape sa explodeze, imi vâjâie nimicul prin tot capul, aproape pierd legătura cu realitatea. Am atacuri de panică, mă gândesc unde ma duc cand mor, ce o fi dincolo, tot felu de aberații de genul asta. Norocul meu ca nu mă ține mult. Mă întăresc la loc destul de repede. Și o iau de la capat cu viața așa cum ar trebui să fie ea.
Dar nu asta vroiam sa spun.
Dacă mă vezi cănd nu sunt tare, am o rugaminte.
Nu da in mine.
O să doară de 100 de ori mai tare.
Dacă îți pasă cât de cât lasă-mă așa.
Că îmi trece.
Dar nu da.
Că doare al dracu de tare.
Și nu o să te iert toată viata.
Mulțumesc.
Mai, nustu cum e la tine, dar cand eu sunt la pamant, toate vin buluc pe mine. Poate doar mi se pare, fiind mai sensibil. Oricum, atunci cand nu esti tare este momentul in care iei cele mai multe lovituri.
Pai necazurile nu vin niciodata singure si intodeauna o rana deschisa face corpul mai sensibil. Faza cu nu te voi ierta toata viata e mult prea adevarata din pacate.
I know exactly what you mean. Acum cativa ani, uneori ma gandeam la tine si imi doream sa fiu pe jumatate atat de tare cum esti tu..
@horia: normal, sensibilitatea e mult mai ridicata atunci cand esti ‘rana deschisa’. Si o bataie pe umar poate sa doara. Si din pacate da, cand esti jos esti vulnerabil. E cel mai usor sa dai in ala care sta ghem si urla.
@richie: eu asa fac. nu pot sa iert daca dai cand sunt jos. de fapt nu pot sa iert punct. daca dai pur si simplu
@meli: well, acum sunt si mai tare
cum reusesti?
Nu știu exact ce mă întrebi. Cum reușesc să fiu tare sau cum mă descurc atunci când nu sunt ?