Sportivul de perfomanta din mine {leapsa}
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Noroc cu Richie ca mi-a dat un ghiont, altfel nu cred ca ajungeam prea curand pe aici. Nu am uitat nici de provocarea ta Cami, urmeaza sa postez si pe subiectul biblioteca.
Nu prea am facut eu sport de performanta dar am inceput o groaza. Ca sa respect ordinea cronologica incep cu inotul, la ilsa. Acolo ne ducea bunica mea, pe mine si pe Andra (sora) sa ne balacim, cam de 2-3 ori pe saptamana. Apa calda, instructori, plute din spuma expandata. Foarte misto experienta mai ales ca sunt un mare iubitor de apa. Apoi a urmat sport de ‘curte’ sau zona, adica bicicleta.
Cat era ziua de lunga si vremea tinea cu mine calaream un pegas verde cu ghidon mai ciudat. Stiam toata zona complexului, padurea de la Dumbravita, parcul Poporului si Traian. Eram vreo 5-6 pustani care bateam strazile in mare viteza. Sportul asta chiar a fost facut cu performanta pentru ca tin minte 3 incidente.
O pedala careia i s-a desfacut surubul si a picat, urmarea fiind o rana urata adanca de 1 cm si lunga de vreo 5 in pulpa facuta in urma alunecarii piciorului pe pedala lipsa.
A mai fost o cazatura nasoala ajungand zdrelit acasa pe antebrat, sold si picior. De fapt pe toata partea stanga. Cazatura o tin minte pentru ca dupa vreo 2 saptamani, cand imi rupeam bubele am fost uimit sa gasesc un ciob de sticla acolo.
A treia memorabila a fost in spate la Conti/Bega, pe o carare care cobora inspre Sala 2. Viteza mare, ma concuram cu un vecin si o buturuga mascata de iarba, exact in mijlocul cararii. Bineinteles ca am zburat ca in filme peste bicicleta, am indoit ghidonul si roata din fata si am stat vreo 10 minute in fund incercand sa uit de durere.
Am trecut si prin tenis de camp la baza sportiva Electrica, cu profesor si la peretele din parcul rozelor. Asta nu m-a tinut mult, o vara cred.
Pentru ca bateam mingea prin parcuri a mei s-au gandit ca poate sunt un fel de Mutu/Raducioiu/Hagi/whatever si am ajuns sa joc si fotbal la Progresul? (terenul de fotbal de langa gara mica). Tot asa, doar o vara. Aveam pile, pe Ghita Chimiuc care a vrut sa ma ia la Poli dar nu m-a incantat ideea asa ca am lasat-o balta.
La Palatul Copiilor am trecut prin cercul de judo, calculatoare si joaca in lut. Judo/karate am facut vreo 3 ani prin diverse locuri dar cel mai incantat am fost de sala lui Dan Chinda, cred ca sa il chema. Era un tip foarte valabil cu ‘nspe dani pe centura si care avea pe pereti toate armele ce le vezi in american ninja x. Ca tot ziceam de Palatul Copiilor, as fi vrut karting acolo dar nu m-au luat, eram prea mic. Mi s-a dezvoltat fascinatia pentru karturi pentru ca in fiecare sambata dimineata auzeam motoarele care exersau in parcul copiilor.
Si baschetul a fost un sport de placere, in curte la Loga, la gen 28 si la Calderon. Cum s-a citit pana acum, nici un sport fara incidente. Si la baschet am avut o belea. Alergam inspre un coechipier si mi s-a pus piedica. Am aterizat pe un singur picior care uitase sa se incoarde. Urmarea a fost o durere crancena in femur, radiografii si o luna imobilizat in pat. Impactul cu pamantul a fortat femurul in bazin, fara nici o fractura dar nu mai puteam sa merg. Groaznica aminitire, stateam doar pe spate iar orice miscare din somn rezulta intr-o trezire brusca cu dureri atroce.
Cand am mai crescut am ajuns si la canotaj 2 veri. Era placut sa dai din maini cate 3-4 ore pe Bega. Nu la fel de placut in schimb era si sa te miri cum striga toti dupa tine si/sau arunca cu pietre, tu incercand sa mergi cat mai pe mijloc pentru a nu fi lovit. Mai era o tehnica cu podurile. Intrai incet sub ele si ieseai in viteza, tot din cauza asta. Sportul in sine a fost fara incidente, o singura data am picat in apa, cand am trecut de la ‘scoica’, barcuta de incepatori la caiacul profi. Sa iti mentii echilibrul pare mai usor decat este.
Cam astea au fost sporturile copilariei de performanta. Acum am devenit lenes. Bicicleta a fost inlocuita de role dar cum zicea si anca, e sinucidere in traficul de pe zi. Vara este mai relaxant, circulatia fiind mult mai rara. In schimb noaptea e o placere. Am 2 recorduri personale de viteza. Un drum din complex pana la gara facut in maxim 15 minute si tot din complex pana in unirii in 7 minute. Bineinteles noaptea. Mai imi pun si patine in picioare la Mall sau la Eminescu dar nu prea des, de 3-4 ori pe iarna.
Mi-am adus aminte, prima oara am pus in picioare niste role agressive. Eram in Torontal, pe o straduta si incercam sa imi tin echilibrul. Fara sa am nici un habar despre cum se merge pe role, am vazut o masina venind din fata. Intr-un moment de panica am vrut sa ma ascund pe trotuar dar un picior, dreptul vroia neaparat in partea opusa. Asa ca genunchiul meu a ichnit de durere si in 5 minute s-a facut dublu. A ramas asa 2 saptamani, lecuit intr-un final cu foi de varza. (multumesc mama).
Un alt sport care il consider the best este schi. Acum 4 ani am schiat prima oara la Straja. BEEEEEESTIAAAAAL!!
Si gata cu sporturile de performanta. Acum ma rezum la sex.
La revedere.
Hai ca incepi sa scrii din ce in ce mai bine :Pw
aloooooooooo
sportul facut din placere este o adevarata performanta. Sacrificiile sint inerente indiferent de activitate (vezi Mesterul Manole). Esecurile in sport se lasa cu o mica accidentare, cu lacrimi sau renuntarea la activitate. Esecurile in sex, te lega de femeie precum erau iobagii legati de glie … pe viata. Unde mai pui ca va trebui sa inveti sporturi noi si nu foarte spectaculoase: leganatul copilului, “inpinsul” caruciorului, spalatul bebelusului.
Vezi ce faci … sa nu faci vreo greseala, ca asta se plateste
ce dragut ca
“BEEEEEESTIAAAAAL!!”
sta langa ski, si nu langa sex.
o fi vreo scapare ?