Rutina
Bineinteles, e foarte posibil sa o dau in bara. Dar macar sa fie public.
E doar o parere, ca tot ce se prelinge prin spatiul asta virtual al meu. Cam cati dintre cei care ies in oras o fac doar pentru a incerca sa scape de ceva ? Recunosc, eu am practicat la extrem sportul asta si m-a ajutat. Aveam nevoie de oameni, de iesit, de dormit 3 ore pe noapte, de excese.
Dar ma indoiesc ca sunt asa de dese cazurile celor care simt ca o sa inebuneasca in casa daca nu ies.
Deviez.
Ma gandeam la ce se poate face sa scapi din rutina. De ce ai avea nevoie de o noapte de betie, de zbatzuiala pana in miezu diminetii sau orice alte senzatii ‘tari’ ? Oricum devine inutil cand o sa iti dai seama ca le faci robotizat si se pierde orice satisfactie. Vad oameni in vitrina vreunui birt care stau cu priviri goale in fumul albastrui si cu o bere in fata. Si par a fi acolo de ore bune. Privirea e la fel de goala si cu un companion la masa. Ce ii scoate pe oamenii astia din casa si cu ce ar putea sa se simta mai bine cand pleaca de acolo ? Sunt la fel de pierduti.
Nu cred ca trebuie ceva inedit ca sa evadezi. Trebuie doar sa iti faca placere. Poate fi o barcuta de hartie pe care o faci cocotat in varful patului, o tigara fumata pe banca, o cafea pe bancile din unirii sau un ceai la Carturesti.
Just live your life, don’t struggle to do it.
2 comments
e adevarat, sintem legati cu lanturi – grele si groase – doar de ceea ce vrem noi sa fim legati. E greu sa te rupi de tot ceea ce sti – pentru unii chiar imposibil – sa o iei pe drumuri “nebatatorite”, atunci cind e vorba de un servici nou, alt oras sau alta tara. E mai usor sa dai papuci te miri cui.
Eu sint legat de PATRIE si mai tare de atit de familia mea, incepind cu sotia si copiii, terminind cu Gica …. verisorul de-al doilea. Hai ca de Gica, m-am si rupt deja el nu se pune, dar de sotie doar moartea ma va desparti.
Cei care-si ineaca “ghinionul” de a fi nefericiti intr-o bere – in alcol, in general in droguri – o fac doar ca sa poata simti si ei ceea ce simte in mod normal un om FERICIT. Iar daca la inceput le este de ajuns una mica, o sa sfirseasca prin a nu le mai fi de ajuns nici macar o galeata.
Am intilnit o gramada – de tineret mindria tzarii – care se mira, cum de pot sa dansez asa, fara nici un fel de “intaritor”, fara nici o “stimulare”, ca ei se relaxeaza … intra-n priza doar dupa ce “o iau in gura”.
Nu-i mare filozofie sa fi fericit … e chestie de “soarta” daca esti ateu … sau de binecuvintarea lui Dumnezeu, daca esti crestin. Eu sint fericit cind dansez, atunci cind imi privesc copiii … pe mama lor, multumita lui Dumnezu … multumesc Doamne