Ovidiu nu e mort, Ovidiu se transforma

September 23, 2008 in in oglinda

adica eu. eu sunt Ovidiu.

Credeam ca am murit. Nu credeam, am fost convins de asta pana acum ceva vreme. Nu, nu mi-am pus streangu de gat ca sa cred asta. Dar .. te-ai simtit vreodata gol de absolut orice ? Si nu doar un pic. Zile, saptamani, luni. Gol. Nimic. Fara ganduri, fara batai de inima, doar o fata de carton care face figuratie. Aproape fals. Cu doar un dram de activitate cerebrala cat sa nu mori de foame sau de somn. Si sa poti sa raspunzi cu da si nu la intrebarile din jur.

Asa de mort am fost. Si a fost foarte greu. Coldplay spune Fix you. Nu functioneaza, nu am putut sa fiu fixed. Nu am gasit ceasornicarul care sa umble fin in resorturile mele si sa schimbe rotita defecta. Dar m-am reparat singur.
As vrea sa stiu ce am facut. Cum am reusit. Desi are prea putina importanta acum. Ma bucur pentru mine.

I’m alive again.

Mi-a fost atrasa atentia, foarte fin, ca nu am terminat. Cum m-am transformat adica. Grea intrebare, poate din cauza asta am si ‘uitat’ sa mentionez.
M-am transformat incetisor. Nu vreau sa dau in banal dar pot sa spun ca a semanat cu phoenix rebirth. Probabil mai aveam vreo dara de ADN in mocirla in care eram care a fost capabila sa ţipe din toate puterile la mine. Foarte greu m-am urnit dar transformarea deja incepuse. Bineinteles ca ceva nu s-a potrivit exact, de asta se si cheama transformare. Am ramas cu un gol, un pic mai rece dar pregatit sa o iau de la capat. Nu sunt foarte incantat de transformare. Mi-e frica sa nu devin ce am fost. In stare sa calc pe cadavre fara nici un resentiment. Sa pot sa plec si sa nu intorc capul si nici gandul. Dar e un risc pe care sunt in stare sa mi-l asum si cred ca voi avea suficienta putere sa nu ma las cuprins, din nou, de ce e mai rau in mine.