De unde stii cand ai ajuns ?
Nu sunt original la intrebarea asta. Cu regret trebuie sa spun ca ceea ce ma pune pe ganduri apare la televizor in te miri ce serial sau reportaj. Stiu, nu e bine, poate e chiar trist. Ar trebui sa vina din alte surse, mai ‘adanci’. Dar nu asta are relevanta acum.
Tu de unde stii ca ai ajuns ?
Mi se pare o intrebare foarte buna. Poate pentru ca nu pot raspunde la ea.
Eu nu stiu cand voi ajunge, nici daca voi ajunge. Mi-ar parea rau de toti anii care se duc daca nu ajung, dar eu sper. Ar fi prea trist sa se intample asa, totul degeaba. Sa mergi, sa treci pe langa orice si sa nu gasesti nimic care sa iti spuna ca AICI trebuie sa te opresti. Cred ca as prefera sa regret ca nu m-am oprit cand trebuia decat sa fiu fara tinta, prins intr-un cerc vicios din care sa nu pot iesi.
Toti plecam in viata si e un drum plin de surprize. Dar trebuie sa fie un capat, nu putem sa fim nomanzi cu halte scurte pentru a porni iarasi la drum. Trebuie sa fie o adresa unde sa te opresti si sa spui “Gata, am ajuns, pot sa ma odihnesc”.
Deocamdata eu stiu ca nu trebuie sa ma opresc, inca ma invart in labirint poate poate dau de capat. Si e al dracu de greu sa te plimbi de unul singur.
5 comments
fiecare-apus-de-soare-fiecare-rasarit
p.s. iti doresc din tot sufletul sa ajungi. E incredibil…
Ce anume e incredibil ?
incredibil adica “unbelievable” adica nu pot sa descriu in cuvinte ce senzatie de bine si de implinire ai cand ajungi. Intr-adevar m-am exprimat ca o cizma
e deja un bonus ca gandesti asa.
(nu toti) trecem prin viata ca beduini intr-un desert al viselor, care’si poarta cu ei bogatia interioara..si vor..mai mult.
sa vrei MAI MULT .. si totusi sa consideri fiecare halta ca fiind fara sfarsit !