asta e
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
care?
cum care? asta.
stiu ca asta, dar care asta?
ba, tu nu pricepi. asta. asta e. ASTA. de ce tot timpul trebuie sa intrebi care ? sau care asta? ai fi tu cel mai cel care nu a trecut prin asta. hai sa fim seriosi…
La unii a ajuns tic verbal. din pacate. Pentru ca daca e verbal e si in comportament. Cea mai ieftina si de rahat scuza. Te dai elegant la o parte, arunci un zambet stramb si dezamagit in coltu’ gurii si mormai: asta e.
Eu cand aud faimoasa replica ma apuca o combinatie de compatimire cu milă. Dacă ai ajuns în punctul in care cedezi si o spui e trist. Te dai batut, renunti la ce ai incercat pana in momentul ala si te complaci in decadere. Pai da, doar o viata avem. La ce atata zbatere?
Tocmai ca e doar una, de ce sa nu? E similar cu depunerea armelor si cu o stampila in frunte care te anunta public ca esti un luzar.
Cand ajungi in punctul in care nu te mai deranjeaza esecurile si te pronunti senin ‘asta e’ e trist. Si e pacat ca nu poti sa te zbati mai tare, sa incerci sa gasesti solutii, sa te dai peste cap. Toate le faci pentru tine. Oricum nimeni nu sta 24/7 pe post ca cârjă ca sa te tina drept prin viață.
Asa ca ai face bine sa te culegi de pe jos, sa nu te mai ascunzi ca un las in fata cuvintelor si neaparat sa faci tot posibilul sa nu mai ajungi in aceeasi situatie.
Ai dreptate, însă e bine să știi să și pierzi uneori. Eu, spre exemplu, nu știu. I simply can never let go.