1001 de morti
Prima oara am murit zdrobit. Asta cand eram mic. Nu o singura data, s-a tot repetat fara sa pot face nimic. Picam tot timpul si muream izbindu-ma de pamant.
Pe urma, urmatoarea moarte memorabila a fost prin inec. Nu violenta, inceata dar sigura. O senzatie destul de usor de acceptat, fara panica.
Printre cele banale se numara spanzurat, impuscat de vreo 20-30 de ori (no headshots), si doar de cateva ori lovit de masina.
O moarte interesanta a fost ars de viu. Eram pe o schela in mijlocul furtunii. Traznetul a lovit constructia de metal si a intrat in mine. Am simtit cum fiecare nerv imi explodeaza si incepe sa imi arda pielea. Totul a durat cateva secunde, culminand cu o cadere libera. De data asta am murit carbonizat zdrobit.
Cu acul in vena nu am murit niciodata, trebuie sa experimentez. In schimb am fost decapitat in diverse moduri. Ce mi-a ramas in minte a fost cu o maceta si cu un topor. Miseleste, pe la spate, de ambele dati.
Pe moment nu imi mai aduc aminte dar o sa revin.
Noapte buna.
4 comments
E ciudat ca visezi asa des ca mori, something is definitely wrong.
Cred ca o sa scriu si eu ceva pe subiectul asta.
E neplăcută senzaţia imediat ulterioară, până te acomodezi cu noua stare…
De câte ori mi se întâmplă să mor, obişnuiesc să-i bântui pe câte unii, cu scopul declarat de a-i băga în sperieţi şi de-a le curma cheful de viaţă. Asta-i partea cea mai amuzantă!
Ti-e frica de moarte cumva? Sau ai imbratisat-o prea tare
)
@vania: nu am gustat starea de dupa, dar cred ca trebuie doar un pic de exercitiu.
apreciez foarte mult vizitele pe la mine
@richie: sunt momente cand sunt asa de speriat de ea incat imi vine sa o imbratisez.
1 trackback