un fel de empatie
Posted by Ovidiu U | Filed under ea
Uneori ies singur la plimbare prin oras. De fapt impropriu spus plimbare, pentru că ajung la o masă într-o cafenea cu o cească de cafea in față și cu telefonul in mână.
Dar atunci când îmi dezlipesc ochii de pe touchscreen mă uit la oameni. Îmi place să observ.
Nu odată se întamplă să vad o domnisoară singură la masă, în așteptare, sau care doar vrea o fărâmă de solitudine. Și tot in aceeași cafenea un tip singur, care se uită ca și mine in jur.
Cum de regulă locurile preferate sunt in colțuri, am o perspectivă bună.
El privește, pleaca ochii, privește din nou. Ea simte cumva (cred ca voi femeile simțiți priviri) și își ridică ochii, moment în care nu vede decât o privire care fuge. Jocul asta se întamplă de 2-3 ori câteodată. Și mă trezesc că atunci când ea caută privirea curioasă și nu o mai vede, să zâmbesc eu in locul lui.
~mi-ar place sa cred ca la fel ajung și eu sa fiu actor in aceeasi piesă~
There are no comments yet, add one below.
