In sfarsit, IMDB
Posted by Ovidiu U | Filed under random
Eu sunt un frecvent vizitator al IMDB-ului. Nu neaparat ca punct de referinta pentru nota desi isi aduce aportul si asta. Dar caut filme aparute, vad daca cineva a mai scos ceva nou sau urmeaza.
Banuiesc ca toti sau majoritatea faceti asta. E util, are foarte multa informatie.
Acuma subtilitatile. Poti sa iti faci cont pe site. wow, asa-i? Probabil ca nu e o noutate nici asta. Dar in + la contul respectiv se pot crea liste de filme. Liste care nu trebuie sa le mai tii intr-un txt acasa sau intr-un document undeva pe net. Liste cate vrei, pe care le imparti dupa ce criterii vrei si unde poti sa dai note la filme, daca faci asta in mod normal. Eu o fac.
Acum ca am trecut de introducere, uite un mic tutorial despre listele astea. O fi cuiva util.
Listele, privire generala.
Asa arata in detaliu. In partea de sus Watchlist nu poate fi redenumit si acolo tii la bulk tot ce crezi ca ai vrea sa vezi. E un fel de bookmark fara optiuni. Ratings e evident. O lista cu toate filmele la care ai dat nota.
Sub sunt listele personalizate. Care pot fi publice sau private, in functie de preferinte. Cu optiunea de stergere si editare.
Poate trebuia sa incep cu asta pentru cei care nu au deloc.
Lista noua
Nu am ce sa explic aici, e destul de evident.
Acum frumusetea si marea imbunatatire adusa de IMDB:
Cand sunteti pe pagina unui film aveti optiunile de mai sus. Care va lasa sa mutati un film dintr-o lista in alta sau sa il adaugati oricate liste fara nici un refresh. Pana acum nu multa vreme toata functionalitatea asta nu exista. Puteai sa faci liste si cam atat. Ramaneai blocat cu ea. Ma bucur ca amazon s-a gandit sa faca o miscare si in sensul asta.
Cam aceeasi functionalitate este si in aplicatia de IMDB de iPhone si banuiesc ca si pe Android.
Vizioare placuta.
De vanzare Nikon D40 – vandut.
Posted by Ovidiu U | Filed under random
UPDATE: a fost vandut.
baterie originala + spare – neoriginal
incarcator
telecomanda
obiectiv 18-55 fara VR
capace body + obiectiv
filtru UV
Geanta – pt un umar.
Pret: 200 EURO.
Aparatul e in Timisoara.
Poze – cel gri
din pestera, scrijelim peretii
Posted by Ovidiu U | Filed under random
blogar blogar da nici chiar asa.
va tot citesc pe facebook, twitter, blog. miorlaituri de pisi frustrata. ca plm uite chelneru ala so strambat la mine cand mio adus ciorba. sau tanti caserita so facut ca uita sa-mi dea niste marunti rest. sau biciclistii astia inconstienti care merg cu castile in urechi. cacat, exemple is tone pe toate canalele zise mai sus.
na, pentru voi toti astia am si eu o intrebare pe care nu pot sa o pun la fiecare in parte. voi chiar atat puteti sa faceti ?
pentru ca pe mine cand ma calca pe coada vre-un ospatar i spun frumos ca nu mai sunt curios de serviciile lui si sa-si trimita un coleg. sau daca tanti vanzatoarea face nu stiu ce imi spun ofu. si in caz ca nu ati prins ideea, nu trag fuga acasa sa scriu pe blog frustrarea. chiar fac ceva in sensul asta.
poate ma insel da tare am impresia ca marea majoritate a ofurilor raman doar acolo pe blog si sarmanu ala de vo suparat ramane prost si in necunostinta de cauza. si daca e asa, atunci e cazu sa va schimbati atitudinea si VOI.
Mi-am redescoperit orasul
Posted by Ovidiu U | Filed under random
La pas, pe indelete si cu multe povesti de care nu aveam habar.
Sambata dimineata o mana de oameni cu ochii mici si prietenosi s-au strans in fata Catedralei. Toti eram echipati macar cu umbrele pentru ca vremea nu parea sa tina cu #timisoaranoastra in ziua planificata. Incet incet au aparut toti (vreo 40 + 20 mai tarziu) si am inceput. Ghidul ideal a fost in persoana lui Dan Cărămidariu care asemeni unui povestitor de vaza ne-a prezentat o parte din istoria Timisoarei. Pe indelete, fara graba, intr-o plimbare de sambata intr-un oras linistit si umpic moharat. Am strabatut centrul unde am aflat de copacul plantat in memoria jurnalistului Calderon si in sfarsit am aflat numele pe care il are crucea de inox care se uita la catedrala. Crucea Frântă.
Cu priviri imprastiate dupa o gura de cafea am ajuns in fata muzeului trecand pe langa majoritatea palatelor din Centru (Dauerbach, Lloyd, Weiss, Széchenyi, Hilt-Vogel, Löffler, Merbl, Neuhausz) care au fost construite în aproximativ doi ani fiecare, la inceputul secolului.
O povestire draguta spusa de Dan cand a fost intrebat ce stie despre blocurile comuniste care stau ciuruite de gloantele de la revolutie vis’a'vis de palate. Fill the blanks au zis comunistii. Pentru ca bombardierele americane au avut bunul simt sa evite cu cativa metri istoria dar in schimb au plantat niste cratere de toata frumusetea pe partea cealalta.
De acolo mai departe am fost ceva mai atent dupa infuzia de cafeina dar am ratat startul filmului din muzeul revolutiei. Pe care il gasiti pe E. Ungureanu, in Unirii. Intrare libera, loc cu multe povesti triste. De auzit sunt foarte multe despre Timisoara dar memoria lasa de dorit si oricum ar fi pacat doar sa fie citite si nu povestite la fata locului.
Tot pe strada asta in fostul sediu Agenda se vede o ghiulea infipta in ziduri la primul nivel. Trasa de pe undeva din zona Soarelui. Pe traseu printre altele mi-a mai ramas in minte un simbol al bancilor. Stup de albine sau fagure, nu sunt sigur. Unde vedeti asa ceva pe cladiri sa stiti ca sunt foste sedii de banca. Habar n-am ce sa va mai zic, sunt tare tare multe si precis le-ati citit pe la altii care au scris mai devreme decat mine despre asta.
Aici a fost o mlastina pana prin anii 1600-1700 cand prin bunavointa lui Maximilian Fermot, un olandez cu experienta in plimbari cu barca printre cladiri s-a facut ceva pentru asta. Saracul om a muncit 30 de ani ca sa am eu vedere la Bega din balcon. Dar de tzantari tot nu am scapat, dammit.
Umpic mai incolo, inspre piata Traian am ajuns la locuri cu adevarat istorice. Trei bordeluri mari si late, cu han jos sa aiba unde se destrabala romanii. Regina angliei si parca Laba ursului negru sau ceva similar. Puncte de interes maxim asa ca daca Nebuloasa si Cristina o sa organizeze vreodata #TimisoaraInTrecut ma abonez.
Cum dupa atata umblatura i so fi uscat gura saracului ghid am poposit la Bere Timisoreana sa ne odihnim picioarele si sa avem un respiro pentru asimilarea cunostintelor. Vad ca nu a prea prins dar berea in schimb a picat bine. Si ca sa fim in spiritul epocii cand Eugeniu de Savoya s-a hotarat ca apa plata nui buna fara bule si a produs o fabrica de bere ne-am urcat in cel mai tare tramvai pe care l-am vazut vreodata. Nu tras de cai dar la fel de misto. Antic, din 1872 si care impreuna cu fratii lui reusea sa transporte 14 milioane de timisoreni pe an. In conditiile in care locuiau 70.000. Asta da simt civic, chiar toti sa-si cumpere bilet! Unii cred ca de doo ori de a iesit asa trafic.
Richie a facut pe pozaru asa ca vedeti aici filmulet.
Ati vazut parcul Doina? De fapt acum il cheama Carmen Sylva. O frumusete de zona verde amenajata impecabil, cu foisor (cu priza!), loc de joaca pentru kinderi si iarba mai ca pe stadion. Daca nu era domnul Adrian Orza prin zona (vice-pimarul) ma tavaleam de numa pe acolo. Dar deocamdata nu e voie decat in parcul de picnic special amenajat pentru asa ceva. In timp, daca ne mai civilizam otzara am inteles ca o sa se ridice restrictiile de genul asta. Bine ar fi.
Era deja ora 2 cred si oboseala o inceput sa dea in mine asa ca am cam pierdut ceva din povestile spuse de Dan dar plimbarea a continuat prin Maria si iozefin culminand cu un ultim popas pe podul de fier. Ala facut de Eifel. Glumesc, dar nu strica umpic de legenda. Nu e facut de el, da macar otelul e acelas, de la Resita.
Da, e important sa iti cunosti orasul, cum mi-am dat seama. Dar si mai important e sa vezi oameni care vor sa faca asta, se dau peste cap sa adune curiosi de prin toate colturile tarii. Care au stat cuminti si cu gura cascata la ce se poate vedea si cu care ai putut schimba o vorba intre doua acorduri de chitara la intrunirea de dupa plimbare, de la Sag. Tare faina ‘cabana’ de acolo. Ca asa era programul, cu after-party de relaxare, cu pizza si apa plata ca doar nu suntem alcoolici sa ne putem distra doar beti.
Nu as zice de sponsori impins de la spate dar nu e cazul. Pentru ca in spatele firmelor sunt niste oameni care vad mai mult decat contul din banca si care si-au dat silinta sa iasa un eveniment extrem de reusit. Eu doar tin sa-i mentionez cu respect pentru ca mi-au oferit asa ceva si daca vreti povestea cap coada care merita citita o vedeti la Nebuloasa, scrisa tare frumos.
Asadar in incheiere:
#TimisoaraNoastra e un proiect organizat de Oltea Zambori și Cristina Puțan, prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timișoara.
Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timișoara și Pizzeria Rustica. Iar in spatele nostru l-am avut pe Raul, atent sa nu ne lipseasca nimic pe drum sau seara.
Inca o data, va multumesc!
P.S. poze de prin #timisoaranoastra aveți aici, aici, aici și aici.
Timisoara e mai frumoasa pe jos
Posted by Ovidiu U | Filed under random
Anul trecut am pierdut startul si am fost cu mare regret ca nu am putut sa-mi cunosc mai bine orasul.
Eh, maine, prin bunavointa organizatorilor care mi-au dat si mie o strigare o sa ma inarmez cu papuci buni de umblat prin locuri nevazute, o umbrela poate si urechi bune de ascultat la ce o sa povesteasca Dan Cărămidaru care cica stie o sumenedie de lucruri misto despre orasul asta.
Va povestesc cum a fost, promit.
#TimisoaraNoastra e un proiect prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timisoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timisoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.
