Whatever works
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Povestea incepe cu un copil teribil care credea ca le stie pe toate. Stiti genul, 20+ ani, otzara destept, iesit in lume etc. Baiatul asta facea misto de toate ce le intelegea sau nu. Religia nu era nici ea iertata. Dar mai mult de atat, radea larg de oamenii care mergeau la biserica duminica, care se rugau sau isi faceau cruce cand treceau pe langa o biserica. Adica cum, de ce? Care e rostul in toate astea? Eh, copilul a mai crescut. A ajuns sa dea cu capu in pragu de sus, lo mai durut curu dupa ce s-a adunat cazut gramada si si-a dat seama ca nu prea conteaza ce faci atata timp cat functioneaza.
Te simti mai bine o saptamana dupa ce mergi la biserica? Pai cine sunt eu sa te iau la misto sau sa rad de tine? Poate tu intra-devar o faci pentru ca te ajuta, si oricum daca dai de un wise kid ca cel din poveste explica-i de ce nu are rost sa rada.
Sau poate alergi in fiecare seara sa scapi de tot stresul de peste zi. Sau te imbeti vineri seara, sau dansezi pana dimineata de iti ard talpile. Exemple sunt multe, orice le poate gasi si nu asta e ideea.
Atata timp cat gasesti supapa care te scapa de cotidian si de toate mizeriile care se intampla foloseste-o fara sa iti pese de ce spun unii sau altii, oricat de ciudat ar fi ceea ce faci.
Ultimul gând
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Iti aduci aminte ce am spus ?
De fapt nu, tu nu erai acolo. Eram eu, singur.
Cred ca nici macar nu am zis cu voce tare. Se poate totusi sa fi fost soptit.
Hai sa iti povestesc. Am plecat Ai plecat. Eu doar am stat si m-am uitat cum te duci. Intr-un final m-am ridicat de pe pietre si am plecat si eu. Nauc. Mi-au trebuit ore sa ajung acasa. Care ajunsese doar o camera. Drum facut normal in 20 de minute. Nici macar nu te-ai uitat dupa ce ai plecat. Pur si simplu te-ai dus. Ma uitam prost cum dispari fara sa imi dau seama clar ce s-a intamplat.
Nu mai puteam sa stau aici asa ca am plecat si eu. Intr-o sambata. Câtă eliberare sa pot sa ma rup si sa plec. Am bantuit ore intregi prin orase necunoscute. Mi s-a zambit de zeci de ori probabil fara sa bag in seama. Ma suiam in tramvaie, coboram in gari, ma urcam in trenuri. Am ratacit pe strazi noptile. Cu castile in urechi. Nu stiu exact ce am vazut, pe unde am fost nu stiu sigur.
M-am trezit odata cu o raza de lumina in ochi. Si am plecat iarasi. De data asta am inceput sa si vad. Am ajuns intr-un loc ca din poveste. Un tablou. O banca, o straduta aproape pustie, o familie de rate pe lac. Si o movila de iarba cu un nuc care tinea umbra. M-am asezat sub el si mi-am aprins o tigara. Au trecut iarasi ore fara sa imi dau seama. Ma simteam mort. Nu simteam nimic de atata durere. Putea sa mi se intample orice, puteam sa-mi fac orice fara sa mai doara.
Brusc mi-am dat seama ca mai jos nu pot sa ma duc. Si atunci ti-am soptit. Poate m-ai auzit pentru ca te simteam asa de aproape. A fost un ultim gand pentru tine. Si pentru mine in momentul ala: te iubesc.
M-am ridicat si am zambit. Si m-am apucat iarasi de viata.
Da, te-am iubit.
Calul de dar nu se cauta la dinti
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Ma uit la poze fel de fel. Unele absolut extraordinare. Si nu ma refer la o priveliste mirifica pe care o poti capta si cu o sapuniera. Ci de conceptie. Dar nu de studio. Pur si simplu o poza reusita, unghiul ideal, lumina vine de unde trebuie, nici prea multa nici prea putina .. stii la ce ma refer.
Ma mai uit si la filme. Faine, unele. Cel mai greu insa e sa le gasesc. Pentru ca nu stiu cum. Doar din vorba in vorba mai dau de un film bun si in general cele mai reusite le-am vazut in urma recomandarilor.
Citesc si bloguri dintre care unul este on top. Nu dau nume din egoist, nu vreau sa il citeasca si altii. Dar e foarte bine scris, pe cuvant.
La carti uneori e problema. Tind sa le judec dupa coperta. Sau dupa scurta descriere scrisa pe coperta 4 care din ce am vazut devine din ce in ce mai penibila.
Nu pictez si nu ‘prea’ scriu, nu ma consider daruit cu asa ceva.
Stateam si ma gandeam la pozele alea faine, la filmele care m-au atins la suflet, la arta in toate formele ei. Ai vazut stencilurile pe toate zidurile ? La unele m-am oprit si am stat cate 5 minute. Incredibil cat de multe poate sa spuna un petec de vopsea de 10×10 cm.
Toate astea facute de oameni. Care mai de care, unii mai saraci cu duhul, altii de o inteligenta sclipitoare, unii de 14 ani.
Cum pot oamenii astia ? Ce au in plus ? Cine i-a invatat ?
Cum poate Cristi sa faca poze asa frumoase ?
Unde gaseste Richie filmele alea pe care le recomanda cu caldura ?
El blogeru de unde isi ia ideile pentru posturi ?
……
Si vroiam si eu. La trecut. Pentru ca m-a lovit dintr-o data. Nu i-a invatat nimeni. Nimeni. Nu poti sa inveti. Si nici sa furi meserie. Pur si simplu poti.
Asa ca in loc sa vreau si eu sau sa incerc sa copiez prefer sa fiu spectator. Si sa savurez ceea ce vad. Si ma simt mai bine acum neincercand.
Fac si eu poze. Dar nu copiez. Scriu dar nu fur idei.
.. celor care imi dau voie sa vad o parte din darul lor intr-un post, intr-o idee sau in orice altceva: multumesc
One day at a time
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Azi. Doar azi. Nu ieri, nu maine.
Tu. Fara ea, fara el, fara noi, fara voi.
Azi ai voie sa plangi. sa razi. Zambeste. Citeste. Urla. Scuipa cu scarba. Impusca. Uita-te in gol. Mangaie. Saruta. Iubeste. Zgarie. Musca. Atinge. Trage in piept. Lumineaza pe altii. Lasa-te citit. Fa o poza. Invata un vers. Alearga. Savureaza. Danseaza. Pune-ti castile si da la maxim. Joaca-te. Uita-te in gol strivind o lacrima intre pleoape. Doar azi. Nu te gandi ce faci maine. Si ce daca ai facut-o si ieri ?
Mi s-a spus ca sunt chill. Poate prea calm. Uite de ce. Daca sunt cu tine, sunt acolo. Daca nu te mai vreau ma ridic si plec. Daca am ganduri lasa-ma. Jumatati de masura ? M-am saturat de ele. Gandeste-te la viitor!? N-am chef. Gandeste-te tu la el dar nu cand stai la o cafea cu mine. Poate maine mor. Sau poate maine mori. Te ajuta cu ceva ca te-ai gandit in loc sa ma privesti in ochi ?
Mai zi ceva. Ce ? Uita-te la mine. Sunt aici. Ce vrei sa iti zic ? Nu iti e deajuns ca te mangai cu privirea ? Rad cu tine, plang in mine, te astept, fug de tine.
Daca plec lasa-ma. Si eu te-am lasat sa pleci. Dar ai ramas in mine. Te tin cu drag. Ai avut clipele mele, suflarea mea, viata mea. Le-am dat fara sa cer. Le-ai luat fara sa le arunci pe urma. Nu vreau nimic mai mult.
Toate azi. Maine poate o iau de la capat. Habar n-am. Nu imi pasa.
One day at a time. One day at a time one day at a time onedayatatime
(filosofie de bodega pe Leonard Cohen)
despre obisnuinta
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari, in oglinda
- Uite, ti-am adus o floare!
- Ce surpriza, multumesc mult!
- Uite, ti-am adus o floare!
- Vai, multumesc. Ce surpriza placuta.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Mersi.
- Am venit!
- Fara o floare?
….
