Cu parul la frizer
(sau cum nepasarea costa)
Știi frizeria din Complex ? Aia de langa fostu MayDay. Da, exact.
Orar:
L-V 10-19
Sâmbătă: 10-14
Duminică: închis
E sâmbătă, 13:10. Ma imbrac și mă îndrept agale înspre locul cu pricina. Intru, cam gol pe acolo. O tanti blondă imi spune cu o urma de zâmbet: e închis. Mă uit nedumerit la ea, ies afară, mă uit pe orar, intru si zic: scrie că e pana la doua deschis. Probabil replica mea a parut imbecilă pentru că nu m-a categorisit cu un răspuns verbal. A ridicat usor din umeri, s-a mai uitat la mine 2 secunde și cam atat.
Deja era 1 jumate, frizeriile se închid sâmbăta la 2. Mă sui intr-un taxi, destinația frizeria vis-a-vis de Bega. Verific orarul pe usă. Perfect, și aici e pana la 14. Intru, dau buna-ziua. Cele doua tanti de acolo incep sa șușotească repede. Aștept verdictul care vine imediat.
-Știți, programul e pănă la ora 2.
Mă uit la ceas: 13:36.
- Da, dar mai durează până termin cu domnul (cel ce era deja in curs de procesare) de pe scaun. Încercați pe Blaga.
Ce dracu să mai zic ? Incerc pe Blaga. Ca reper, e frizeria pe strada ce duce din Libertatii pana in Unirii, langa fosta Dioda.
Intru si acolo. 3 oameni asteptau pe scaun, ora 2 fara un sfert. Clar, mai stau o saptamana netuns. Hai sa intreb totusi.
- Nu va suparati, mai are rost sa astept ?
- Bineinteles, luati loc si imediat ce se elibereaza va tundem.
Mirare, extaz, bucurie. Iau loc, astept 10 minute, ma tunde in 10 (nu sunt pretentios) dar deloc pe fuga si ies pe usa la ora 14:05
Concluzie:
voi astia de langa mayday – fira’tz ai dracu cu bisnisu vostru model romanesc
voi ceilalti de la bega – vezi mai sus
Frizeria de pe Blaga: tot respectul. Cu asta m-ati fidelizat.
Taxi complex centru: 5 lei.
Tuns: 10,5 (+tips) 15 lei.
Papiota, ace de cusut cumparate pe drum: 3 lei.
Nesimtirea din frizerii: priceless.
Playing For Change: Peace Through Music
Trebuie vazut si ascultat, e bestial!
Playing For Change | Song Around The World “Stand By Me” from Concord Music Group on Vimeo.
From the award-winning documentary, “Playing For Change: Peace Through Music”, comes the first of many “songs around the world” being released independently. Featured is a cover of the Ben E. King classic by musicians around the world adding their part to the song as it travelled the globe.
despre obisnuinta
- Uite, ti-am adus o floare!
- Ce surpriza, multumesc mult!
- Uite, ti-am adus o floare!
- Vai, multumesc. Ce surpriza placuta.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Mersi.
- Am venit!
- Fara o floare?
….
Empatie
EMPATÍE s.f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă. 2. Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viaţa eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.
Sursa: DEX ’98
EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaştere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiţie; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie].
Sursa: Dictionar de Neologisme (1986)
EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ♢ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy)
Sursa: Marele Dictionar de Neologisme (2000)
Eu chiar nu inteleg nimic din ce zic dictionarele astea. Empatia mea e altfel. In primul rand e a mea, nu e din dictionar. Si nu am transpuneri simpatetice cu eroi din carti filme. Nici nu ma identific prin trairi cu alte personaje.
Eu doar simt. Simt acut tot ceea ce e in jur. Simt ce simti, simt cum te simti, simt cum ma simti. Mi se intampla sa simt chiar inainte sa simti tu. Atunci iti spun si te miri. Dar rareori o spun. Tind sa par ciudat daca o fac. Bine, uneori mai simt si cat e ceasul. Nu intr-un mod foarte metafizic, de genu ‘simt limbile cum imi mangaie neuronii’. Nu, stiu doar cat e. La minut. Dar ceasul e alta poveste.
Stam la o poveste, vorbim balarii si imi dau seama ca te preocupa ceva. Poate tine si de cunoastere, analiza comportamentala si alte tehnici ninja. Habar n-am. Si automat imi pierd din entuziasm. Asta e doar un exemplu, simplu.
Ma bazez extraordinar de mult pe feedback.
Foarte usor devin irascibil atunci cand simt ca incerci sa abuzezi in vreun fel si mai ales nemotivat. Poate o faci fara sa iti dai seama si ajung sa ti-o iau inainte. Caz in care pic foarte aiurea pentru ca ma intrebi ce dracu am de iti raspund in doi peri. Cum as putea sa iti explic tot ceea ce am scris mai sus ? (e intrebare retorica, nu o sa-ti explic, stai linistit)
Ce ma enerveaza pe mine e de ce dracu nu poti sa te detasezi atunci cand esti pe alt subiect si cu alt personaj ? Ce-mi pasa mie ca tie nu iti iese linia aia de cod ? Sau ca te-ai certat cu prietena si esti turat la maxim ? Screw you, I don’t need this shit. Calmeaza-te, ia o gura de apa, fa 10 flotari, nu-mi pasa. Dar nu ma abuza cu toate apasarile tale.
Ce e mai trist pentru mine e ca nici macar nu-ti manifesti apasarile in vorbe. Fara sa vrei si fara sa vreau te descarci in mine. Iti simt frustrarea si/sau nervozitatea, lipsa de atentie, gandurile haotice. Le adun ca un magnet ca pe urma sa trebuiasca sa ma scap de ele. Pentru ca eu ma gandesc la tine. Si nu pot sa fiu la fel de egoist si sa ti le arunc in fata.
Un perpetuu joc de-a soarecele si pisica cu gandurile mele, cu emotiile tale, cu controlul meu. Care ma stoarce de energie. Si uite asa ajung la postul asta. Nu imi plang de mila. Doar ma descarc. Incerc sa te fac sa intelegi ca aceea combinatie de suflet si gandire pe care le am se zgarie usor.
Sunt convins ca nu am scris exact ce vroiam si am deviat de la idee. Poate e chiar haotic.
Dar exista vesnica scuza pentru tot. Si pentru tine si pentru mine. Doar oameni suntem.
In lanturi
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Cum adica nu vrei ? TREZESTE-TE ODATA!!
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Seri triste, oameni goi
El si ea, la o masa. Ea si el. O cafea, sau un citro, in fine, un pahar umplut cu ceva irelevant.
Ea se uita prin el sau pe geam. El se joaca cu telefon, mai trage din tigara, se uita la ea doar catva secunde cu o expresie goala. Ea mai soarbe din pahar, isi aprinde plictisita o tigara si continua sa baleieze orice e in jur cu o privire la fel de goala. Pentru ei parca s-a oprit timpul. Nu se intampla absolut nimic. Nu isi zambesc, nu se tin de mana, nu se privesc. Daca accidental li se incruciseaza privirile tresar speriati si incearca cat mai repede sa rupa contactul. Totul dureaza minute in sir, zeci.
un cuplu. trist.
Semi frustrari
Unica, Femeia, Bolero, Cosmopolitan si ce o mai fi din categoria asta. Oana cred ca stie mai bine.
Reviste dragute, pline de continut (cred), pline de reclame ca deh, asa se face o revista de succes, care se plateste singura inainte sa ajunga pe rafturi. Dar nu asta e subiectul.
Sunt foarte citite se pare, daca ar fi sa ma iau dupa tiraj. Si in mod clar target-ul este fete/femei.
Ce ma deranjeaza pe mine sunt toate sfaturile alea despre noi, barbatii. Unele sunt chiar ok, bune de aplicat in relatie sau cand iesi la agatat, altele de-a dreptul stupide. Problema mea e cu prima categorie. De ce va obositi sa le scrieti si de ce voi, ipocrite le mai cititi ? Pentru ca eu sunt in stare sa jur pe rosu ca oricat de bun vi se pare sfatul respectiv NICIODATA nu o sa puneti ceva in aplicare. Suna foarte bine in teorie, poate va ganditi la prietene in relatie cu aceeasi problema si ajungeti sa o sfatuiti dar ca ar putea sa scartaie ceva in relatie si sa luati de buna sfatul respectiv nu o sa va iasa in evidenta.
Eu personal nu ma simt afectat, este o problema generala. Si poate ar trebui sa dau si niste exemple dar nu am la indemana. Ideea e ca de multe ori am stat langa o cititoare care vedea articolele respective, le savura cu deliciu si desi stiam ca sfatul i se potriveste ca o manusa, cand aduceam vorba parea foarte ofensata.
Stiu, voi sunteti sexul frumos, sexul slab (nu in sens rau), care trebuie protejat, voi aveti intaietate dar mai existam si noi pe undeva, in zona. Incercati macar din cand in cand sa micsorati doza de egoism si cand vedeti / primiti un sfat care e bun in relatie, inainte de orice, cat mai obiectiv, vedeti daca se aplica si la voi. Cine stie, poate faceti un partener sa va iubeasca mai mult decat deja o face.
Celentano
Foarte bun piatto acolo. Si pizza. Si lasagna. Mancarea in schimb e prea scumpa pentru calitatea oferita.
Dar soferii si tanti-le care iau comenzile sunt de groaza. De fiecare data trebuie sa ma cert cu unul din cei doi.
De fiecare data am rugamintea sa fiu anuntat telefonic cand e in fata comanda. Primesc varii raspunsuri. De cele mai multe ori e “da, nici o problema”. Si intr-adevar nu e nici o problema, de fapt nu e nici un deranj. Pentru ca imbecilul de sofer trage cat poate de clopotul de la poarta in timp ce cu degetul de la mana cealalta sta infipt in sonerie.
Asta se intampla dupa ce explic domnisoarei/doamnei ca stau la nr 1 CASA. Pai cum casa ma intreaba ea ? E casa, cum dracu sa explic mai bine decat asa? Daca e cu numar si nu e bloc si e casa, pai numa o casa poate sa fie. Aici incepe sa se ingrijoreze. Dar soferul gaseste ? Pai ce-mi pasa mie daca soferul e proaspat angajat, de 1 saptamana venit in Timisoara ? Gaseste el intr-un final. Final care vine dupa ce am stat inghetat de frig in fata portii 20 de minute. Si dupa 5 telefoane date catre pizzerie.
Nu aveam de gand sa le dau linkul, nu merita reclama. Dar piatto ala e chiar bun. Nu ma satur de el niciodata.
Eu si mare-i gradina domnului (NSFW)
Mergeam duminica noaptea inspre casa, prin parcul rozelor. Pentru necunoscatori parcul Rozelor nu e deloc luminat dar safe din punctul meu de vedere.
bezna, 1 noaptea
din fata venea o aratare de vreo 1.60, cu o umblela si un mers ondulat
- ciau baiatu. ai o tigara ?
- nu am (chiar nu aveam).
- bine, multumesc baiatu. scuze de deranj. te grabesti ?
era un tip .. ma uit la el: de ce ma intrebi ?
- intreb si eu asa .. te grabesti ?
Tot romanu-i prost
mda. ca tot omu de altfel.
eu am fost prost cam de 2 ori saptamana asta. dar iti povestesc mai incolo, incep cu ce am auzit la un coleg de lucru.
1. toata lumea cred ca a vazut semafoarele alea cu buton (Timisoara). daca nu il stii e unu langa liceul Vidu, mergi sa te minunezi. buun, am lamurit-o.