De cand ai blog nu mai ai coaie
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
… pentru că.
Suntem toți mai buni, mai toleranți, lumea e mai curată, mai cinstită, nu te mai fură nimeni la rest sau oriunde. Dar astea numai când scoți nasul din computer si ieși la aer. Totul idilic. Și pe mine aproape nu mă deranjează că ești așa. Dar numai până la un punct. Care punct ia ființă atunci când ajungi acasă, pornești computerul și apeși FRUSTRAT pe ‘new blog post’. Atunci se prăbușește totul. Realizezi câte căcaturi ți s-or întâmplat peste zi, că e jegos centru, că parașuta aia ce o venit la operă o început sa ronțăie biscuiti, fraieru de barman iar s-a făcut că uită să dea restul bine, comunitarii niște pule inutile care se plimbă aiurea și de ce dracu e voie cu biciclete in unirii că e semnu acolo dar nu face nimeni nimic.
Mai nou blogul a devenit caietul de reclamații la orice. Ca deh, e mai simplu să dai din taste ascuns decât să zici ceva atunci când se întâmplă.
Sau poate mă însel, poate și înainte de bloguri erai tot așa fără pic de atitudine. Asta ar fi cu atât mai trist.
Acum noapte bună, o fi bine și așa, că de schimbat oricum nu se schimbă nimic.
Hai ca te sun
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
Bine.
Și aștept. Și aștept. Nimic.
In momente dinastea încep să mă mir cum de unii oameni mari au ramas la fel de neserioși ca la 12 ani. Atunci da, era perfect acceptabil să ‘aburești’, să promiți fară să te ții de cuvânt pentru că nimeni nu ținea cont de asta.
Dar au trecut niște ani de atunci totuși.
Mă suni, mă chemi dar nu chiar acum, în jumate de oră când ar trebui să revii cu un telefon. Trec 3 ore si nimic. Trece o zi și nimic. [nu că aș mai aștepta telefonul după o zi dar poate din bun simț vrei să dai un semn].
Și eu chiar nu ințeleg ce se intamplă. Pai de ce dracu mă deranjezi dacă ești asa neserios?
Da, sunt mii de scuze ce se pot aduce. Dar nu mă prea interesează nici una când tot ce trebuia era să te oprești 10 secunde din orice ai de facut si să ma anunți că pică. De atât am nevoie, nu mai mult. Și dacă și asta e prea mult atunci …
Telefonul lipsă din păcate e doar un exemplu. Oamenii tind din ce in ce mai mult să devină neserioși, egoiști, să dea de tine doar când au nevoie de ceva așa cum bine zicea Horia. Faptul că POATE ești un om cautat nu iți dă dreptul să fi și nesimțit. Sau fară cuvânt.
Un sfat celor care se simt cu musca pe căciulă: (măcar) incearcă să te ții de cuvântul dat dacă mai vrei sa fi băgat în seamă data viitoare.
Nu ar trebui sa fie reciproc?
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
2 milioane
Chiar nu stiu cum sa incep. Vorbeam astazi despre asta si chiar nu m-am mirat cand am auzit ca si altii au aceeasi parere despre ei ca si mine. Bunici, vecini, vecine, omul din fata sau din spatele tau la aproape orice coada ajungi sa stai. Bătrâni sau bătrânici. Sunt peste tot pentru ca sunt multi. Aproape 2 mil din toti cati ne suportam in țara asta. Si cam toti o apa si-un pământ. De’acord, nici eu nu sunt foarte tolerant dar cand le vad atitudinea mai ca imi vine sa-i trimit acolo de unde au venit.
De ce, cand si cum s-a ajuns la conditia de a respecta bătrânii necondiționat? Da, ai o vârstă, ai copii, nepoți poate si strănepoți dar pentru mine asta nu inseamnă ca ai tot dreptul să mă tratezi de parcă ar trebui sa iți fiu supus sau slugă.
Daca stau la coada la 9 dimineata nu exista sa nu vrea sa se bage in față. Pai de ce? Io trebe sa ajung la lucru, ma grăbesc, pe tine nu zorește nimeni, ai iesit din casa de plictiseală. Pai atunci lasa-ma sa imi fac treaba. Dacă incerc să dau de inteles ca nu este tocmai normal sa imi tai calea te ofenezi si devin brusc un vagabond/nesimtit/etc.
In tramvaie sunt in stare sa te ridice de pe scaun doar pentru ca stai, nu conteaza ca e un scaun liber in spatele tau. Unde stai tu NU e bine, e locul lor. Cand trec strada ignora semaforul ca sunt batrani si trebuie respectati.
Si de cate ori ma incrut e pentru ca nu respect batrânii. Pai ba da o fac. Dar nu ar trebui sa fie reciproc? Cu ce am gresit de trebuie sa le inghit toate mizeriile si atitudinea de printi pe langa care trebuie sa treci in varful picioarelor? Esti aproape cu un picior in groapa, cum se asteapta oamenii astia la intelegere si simpatie daca nici macar atunci cand au parul alb nu au ajuns la intelepciunea care sa le spuna ca oamenii sunt toti oameni, indiferent de varsta? Ca sa nu mai spun ca daca tu esti un magar cu cei din jurul tau o viata pai macar la batranete ar trebui sa fi mai destept. Ca altfel cine alearga cu tine pe la doctori sau iti aduce o paine? Stiu e si mentalitatea inversa, iti cresti copii ca sa ai pe cineva langa tine cand iti este greu. Dar in viata asta nu stai doar intre copii tai.
Asta e un of de-al meu, ma indoiesc ca am pensionari care imi citesc blogul. Si nu cred ca o sa se schimbe nimic vreodata dar ma intreb care a fost punctul in care au degenerat lucrurile? La noi majoritatea sunt niste acrituri. Te duci altundeva si nu iti vine sa crezi. Sunt oameni voiosi, zambitori ca si-au trait viata si care vor sa ajute pentru ca altceva nu au ce face.
Habar n-am ce e cu batranii nostri, dar nu imi plac.
Cu parul la frizer
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
(sau cum nepasarea costa)
Știi frizeria din Complex ? Aia de langa fostu MayDay. Da, exact.
Orar:
L-V 10-19
Sâmbătă: 10-14
Duminică: închis
E sâmbătă, 13:10. Ma imbrac și mă îndrept agale înspre locul cu pricina. Intru, cam gol pe acolo. O tanti blondă imi spune cu o urma de zâmbet: e închis. Mă uit nedumerit la ea, ies afară, mă uit pe orar, intru si zic: scrie că e pana la doua deschis. Probabil replica mea a parut imbecilă pentru că nu m-a categorisit cu un răspuns verbal. A ridicat usor din umeri, s-a mai uitat la mine 2 secunde și cam atat.
Deja era 1 jumate, frizeriile se închid sâmbăta la 2. Mă sui intr-un taxi, destinația frizeria vis-a-vis de Bega. Verific orarul pe usă. Perfect, și aici e pana la 14. Intru, dau buna-ziua. Cele doua tanti de acolo incep sa șușotească repede. Aștept verdictul care vine imediat.
-Știți, programul e pănă la ora 2.
Mă uit la ceas: 13:36.
- Da, dar mai durează până termin cu domnul (cel ce era deja in curs de procesare) de pe scaun. Încercați pe Blaga.
Ce dracu să mai zic ? Incerc pe Blaga. Ca reper, e frizeria pe strada ce duce din Libertatii pana in Unirii, langa fosta Dioda.
Intru si acolo. 3 oameni asteptau pe scaun, ora 2 fara un sfert. Clar, mai stau o saptamana netuns. Hai sa intreb totusi.
- Nu va suparati, mai are rost sa astept ?
- Bineinteles, luati loc si imediat ce se elibereaza va tundem.
Mirare, extaz, bucurie. Iau loc, astept 10 minute, ma tunde in 10 (nu sunt pretentios) dar deloc pe fuga si ies pe usa la ora 14:05
Concluzie:
voi astia de langa mayday – fira’tz ai dracu cu bisnisu vostru model romanesc
voi ceilalti de la bega – vezi mai sus
Frizeria de pe Blaga: tot respectul. Cu asta m-ati fidelizat.
Taxi complex centru: 5 lei.
Tuns: 10,5 (+tips) 15 lei.
Papiota, ace de cusut cumparate pe drum: 3 lei.
Nesimtirea din frizerii: priceless.
Playing For Change: Peace Through Music
Posted by Ovidiu U | Filed under frustrari
Trebuie vazut si ascultat, e bestial!
Playing For Change | Song Around The World “Stand By Me” from Concord Music Group on Vimeo.
From the award-winning documentary, “Playing For Change: Peace Through Music”, comes the first of many “songs around the world” being released independently. Featured is a cover of the Ben E. King classic by musicians around the world adding their part to the song as it travelled the globe.
