Don’t stay friends
Posted by Ovidiu U | Filed under random
Fel de fel de discutii pe tema asta.
Ne-am placut, poate ne-am si tinut de mana. cine stie, ai si dormit in patul meu cateva zile/luni, ne-am plimbat, am fugit unul de altul, am fugit unul inspre celalalt si cate si mai cate. Dar inevitabil, s-a terminat si acum raman cu dilema. Ce facem, ne mai vedem? Ne mai salutam? Ne injuram cand ne vedem si trecem pe cealalta parte a strazii?
Evident conteaza cum s-a terminat dar nu sunt asa dese cazurile in care se termina cu scandal si inselat si tzipete si urlete. De cele mai multe ori e ‘amiabil’ si de comun accord. (ce tampenie asta cu de comun accord).
In fine. Ideea e ca s-a terminat. Acuma ce se intampla? Pai uite, eu stiu un tip care isi ingroapa relatia. S-a terminat, pentru el tipa e ca si moarta. Nu suna, nu se lasa sunat, ignora complet persoana. El zice ca e mai bine dar nu am stat sa imi explice exact de ce. Eu banuiesc ca e mai usor pentru el, mai ales daca a investit ceva sentimente acolo. O ruptura totala iti lasa timp sa supravietuiesti.
Eu nu zic asa, eu cand ma bag in relatii ma bag cu totul. Ca doar de asta aleg persoana, nu? Imi place cum imi zambeste, cum ma face sa simt, cum gandeste si ce are de spus despre asta. Pai si daca se termina de ce sa moara? Un sfat de la un om care te cunoaste e foarte binevenit cand esti in impas, te ajuta. O cafea din cand in cand sa vezi cum îi merge, daca este bine, daca poti ajuta cu o vorba ..
Acuma stau si ma gandesc de ce unii prefera sa ingroape relatia. Ce poate fi asa teribil de vrei sa scapi pe veci de omul care a fost langa tine? Cred ca de fapt nu are nici o legatura cu asta, omul e tot ala, ti-a fost prieten. Mai degraba te ingropi pe tine fata de el/ea. Te ascunzi in bula ta, te protejezi pentru ca doare. Daca mai primesti un telefon pici pe ganduri si poate numa ce ai reusit sa ajungi la suprafata. Daca o vezi pe strada cine stie ce amitiri iti evoca, asa ca … te ascunzi dar pretinzi ca persoana nu mai inseamna nimic pentru tine.
Whatever works
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Povestea incepe cu un copil teribil care credea ca le stie pe toate. Stiti genul, 20+ ani, otzara destept, iesit in lume etc. Baiatul asta facea misto de toate ce le intelegea sau nu. Religia nu era nici ea iertata. Dar mai mult de atat, radea larg de oamenii care mergeau la biserica duminica, care se rugau sau isi faceau cruce cand treceau pe langa o biserica. Adica cum, de ce? Care e rostul in toate astea? Eh, copilul a mai crescut. A ajuns sa dea cu capu in pragu de sus, lo mai durut curu dupa ce s-a adunat cazut gramada si si-a dat seama ca nu prea conteaza ce faci atata timp cat functioneaza.
Te simti mai bine o saptamana dupa ce mergi la biserica? Pai cine sunt eu sa te iau la misto sau sa rad de tine? Poate tu intra-devar o faci pentru ca te ajuta, si oricum daca dai de un wise kid ca cel din poveste explica-i de ce nu are rost sa rada.
Sau poate alergi in fiecare seara sa scapi de tot stresul de peste zi. Sau te imbeti vineri seara, sau dansezi pana dimineata de iti ard talpile. Exemple sunt multe, orice le poate gasi si nu asta e ideea.
Atata timp cat gasesti supapa care te scapa de cotidian si de toate mizeriile care se intampla foloseste-o fara sa iti pese de ce spun unii sau altii, oricat de ciudat ar fi ceea ce faci.
cum vin asa se duc
Posted by Ovidiu U | Filed under random
ma uitam prin camera si mi-au ramas ochii pe un semn de carte tare dragut. Si foarte util, Kool Cats. Cate lucrusoare se aduna uneori numai in cateva luni. Abia sa intre intr-o cutie de pantofi dar asa multe amintiri frumoase sunt legate de ele.
Mai am o felicitare foarte frumoasa, custom made, un inger. Cu o mica poezie intruntru pe care o tin la vedere. Dar si daca nu ar fi in fata mea tot ar fi la fel de vie imaginea.
A mai ramas si un pic de ‘nea’ agatata pe o boxa, de la craciunul trecut. Si umpic langa o plasuta de ‘first aid’ care am folosito, sa stii. A cusut ceva pe acolo, a mai pus si niste plasturi, oricum stiu ca e acolo oricand la nevoie si iti multumesc.
Un suport de poze care acum sta pe o parte dar la vremea lui a tinut fel de fel, mai prafuite, mai vii, mai proaspete, mai dureroase. Oricum toate ale mele.
Cum vin asa se duc
Dar nu e asa. Cum necum, ele vin sau ma duc eu la ele, se lipesc sau se rup fasii dar de dus nu se duc niciodata. Poate le mai uit din cand in cand dar nu de tot, niciodata. Sunt acolo, asezate printre neuroni si de cate ori simt nevoia le mangai cu drag pentru ca sunt toate ale mele.
Tu nu mai scrii?
Posted by Ovidiu U | Filed under random
… mă întreba cineva.
E adevărat, nu prea am mai scris dar nu am stat prea mult să mă gândesc de ce nu. Asta până a venit întrebarea. Așa că m-am gândit nițel [fuck diacritice] si am ajuns la o concluzie. M-am cam scarbit de toate cacaturile care sunt in jur si pe care in ultimele luni nu am putut sa le ignor asa cum trebuie si sa ma ocup de mine. Dar gata, mi-a trecut. fuck you all, I don’t need this shit.
Nu mai imi bat capul cu oamenii de doi bani, cu evenimentele penibile din jur si o sa ma focusez pe ce am in ganduri.
Poate pauza asta mare s-a datorat intr-o oarecare masura si anotimpului, ca mai tot peafara am stat si nu la comp, decat atunci cand era nevoie.
In concluzie, o sa ma joc mai mult pe aici.
