spuse de mama

vreau sa-ti zic ca e tare aiurea sa constati ca de fapt ceea ce crezi ca ti se cuvine de drept, nu ai. Si anume: oare chiar e bine ca in viata prima data sa nu auzi, ca apoi dupa ce faci tot felul de investigatii, si se rezolva problema in final, sa stai bine cu auzul sau cu vazul ? orice om normal, cand se naste are parte de toate simturile astea: vede, aude, miroase, simte, rade, plange, si considera ca de drept i se cuvin, ca apoi dintr-o data sa-si piarda unul din ele. Aici, urmeaza de fapt tragedia: isi da seama ca de fapt atunci cand a avut toate astea trebuia sa se considere cel mai fericit si multumit om de pe pamant si acum de fapt e cel mai nenorocit om. Incepe lupa pt a recupera ceea ce avut si cand in final, se rezolva problema e cu adevarat fericit si apreciaza ceea ce are. Asa sunt si eu acum ca mi-a revenit complet auzul, si-mi dau seama ce mare lucru este sa auzi normal, sa mananci fara hopuri, sa poti rade, sa dormi fara sa te trezesti noaptea, sa poti duce o sticla la gura si sa bei suc sau ce-o fi fara sa fi nevoit sa inghiti folosindu-te de lingura etc.

Da asa este, numai ca noi oamenii grabiti si stresati de problemele lumii nu realizam lucrurile astea nu avem timp sa ne bucuram de lucrurile astea care le consideram marunte si firesti care credem noi ca ni se cuvin de drept. Trebuie sa avem mai mare grija de noi, sa fim mult mai atenti la organismul nostru care precis ne da semnale cand ceva nu este in regula sa nu ne neglijam ca dupa aceea este mult prea greu.