De cand eram mic am auzit legende despre ea.
Toti spuneau ca exista dar nu puteam sa cred pur si simplu. Cum adica sa existe asa ceva ?
A trecut vreme si a inceput sa imi fie tot mai frica. Prezenta ei devenea aproape palpabila dar nu ajunsesem la o confruntare. In naivitatea mea credeam ca pot sa dau piept si cu universul, doar nu o sa ma doboare ea pe mine!
Incet incet incepusem sa i simt prezenta. Noptile, inainte sa adorm ma bantuia subtil. Mi se parea ca o era peste tot dându-mi tarcoale. Fin, sa nu ma sperie. Dar stiam ca e ea. Incepuse sa imi fie tot mai frica.
Cu timpul ajunsese adanc in mintea mea. Nu mai eram stapan pe mine. Era peste tot, ca o umbra. Ma pandea de dupa fiecare gand fara sa ma pot impotrivi. Nu era asa de rau, dar sa o simti si sa nu poti face nimic ? Ma simteam asa de slab.
Ajunsese sa imi controleze fiecare gand. Groaznic sentimentul. Sa ajungi sa crezi ca vrei sa faci ceea ce iti dicteaza. Se insinuase perfid in toata fiinta mea.
Cata dreptate aveau ‘batranii’ care m-au avertizat :
stai linistit, o sa ajunga si la tine. si nu poti sa mai faci nimic
Cum as fi putut atunci sa cred asa ceva ?
Acum insa devenisem neputincios. Era peste tot, imi calca pe urme, era in fata mea, o aveam in vis, in minte, in fiecare clipa.
Degeaba, nu ai cum sa te lupti cu asa ceva. Trebuie sa te lasi posedat.
Si oricat de mult am fost avertizat inainte nu puteam sa nu ma minunez.
minunata creatura femeia.
Recent Comments