Trebuie vazut si ascultat, e bestial!
Playing For Change | Song Around The World “Stand By Me” from Concord Music Group on Vimeo.
From the award-winning documentary, “Playing For Change: Peace Through Music”, comes the first of many “songs around the world” being released independently. Featured is a cover of the Ben E. King classic by musicians around the world adding their part to the song as it travelled the globe.
(sau cum sa te minti in viata)
Vicky Christina Barcelona e un film frumos. Se vede mana lui Woody Allen in fiecare cadru si dialog. M-a cucerit de la inceput. Se prezinta altfel, nu e film tipic hollywoodian.
Inceputul m-a dus cu gandul la Closer, doar ca aici nu sunt doar doua triunghiuri amoroase intersectate, forma ajunge sa fie foarte colturoasa, implica cam 5 personaje.
Nararea actiunii te salveaza de toate actiunile de legatura intre momente astfel ca filmul prezinta doar episoadele interesante din viata personajelor. Un lucru foarte destept care lasa mult mai mult loc de desfasurare.
Dialoguri savuroase, scurte si la obiect, actiune simpla dar prezentata foarte interesant Nu sunt un mare fan W.Allen dar scenariul filmului a fost foarte reusit, a atins multe adevaruri de viata si le-a expus intr-o forma simpla si usor de digerat.
La un moment dat devenise un lait-motiv replica: “Vorbeste in engleza” spusa de Juan ca mai apoi el sa continue dialogul in spaniola. Mi s-a parut ironic.
Vicky (Rebecca Hall) traieste cu impresia unei vieti normale, o casnicie care trebuie sa decurga fara evenimente, pentru ca asa e normal. Isi da seama ca se minte doar dupa un moment de ‘ratacire’ cu Juan Antonio Gonzalo care se consuma in natura, acompaniat de ’spanish guitar’.
Aici as putea sa zic si de sotul ei, care saracul traieste in bezna, doar iubirea e oarba, nu ?
Christina (Scarlett Johansson, la care Woody Allen a vazut ceva, de o are in al doilea film, dupa Scoop) stie doar ce nu vrea de la viata. Foarte greu sa gasesti ce vrei cand nu ai idee ce sa cauti, trebuie sa fii foarte norocos sa ti se intample in viata ceva ca sa iti dai seama ca asta ai cautat. Un asemenea om probabil ca nu v-a fi multumit niciodata, cum se si spune la un moment dat in film: “E o boala, nimic nu-i va fi de ajuns”.
Juan Antonio Gonzalo (Javier Bardem) isi rateaza o casnicie si cauta cu disperare sa umple golul din viata, incapatanandu-se sa creada ca oricare alta e mai buna decat iubirea vietii lui, Maria Elena.
Iti recomand cu caldura sa il vezi. Chiar daca nu te pune pe ganduri despre ce anume e important in viata, asa cum mi s-a intamplat mie, macar o sa parte de doua ore frumoase.
n’joy.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Ce surpriza, multumesc mult!
- Uite, ti-am adus o floare!
- Vai, multumesc. Ce surpriza placuta.
- Uite, ti-am adus o floare!
- Mersi.
- Am venit!
- Fara o floare?
….
EMPATÍE s.f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă. 2. Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viaţa eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.
Sursa: DEX ‘98
EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaştere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiţie; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie].
Sursa: Dictionar de Neologisme (1986)
EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ♢ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy)
Sursa: Marele Dictionar de Neologisme (2000)
Eu chiar nu inteleg nimic din ce zic dictionarele astea. Empatia mea e altfel. In primul rand e a mea, nu e din dictionar. Si nu am transpuneri simpatetice cu eroi din carti filme. Nici nu ma identific prin trairi cu alte personaje.
Eu doar simt. Simt acut tot ceea ce e in jur. Simt ce simti, simt cum te simti, simt cum ma simti. Mi se intampla sa simt chiar inainte sa simti tu. Atunci iti spun si te miri. Dar rareori o spun. Tind sa par ciudat daca o fac. Bine, uneori mai simt si cat e ceasul. Nu intr-un mod foarte metafizic, de genu ’simt limbile cum imi mangaie neuronii’. Nu, stiu doar cat e. La minut. Dar ceasul e alta poveste.
Stam la o poveste, vorbim balarii si imi dau seama ca te preocupa ceva. Poate tine si de cunoastere, analiza comportamentala si alte tehnici ninja. Habar n-am. Si automat imi pierd din entuziasm. Asta e doar un exemplu, simplu.
Ma bazez extraordinar de mult pe feedback.
Foarte usor devin irascibil atunci cand simt ca incerci sa abuzezi in vreun fel si mai ales nemotivat. Poate o faci fara sa iti dai seama si ajung sa ti-o iau inainte. Caz in care pic foarte aiurea pentru ca ma intrebi ce dracu am de iti raspund in doi peri. Cum as putea sa iti explic tot ceea ce am scris mai sus ? (e intrebare retorica, nu o sa-ti explic, stai linistit)
Ce ma enerveaza pe mine e de ce dracu nu poti sa te detasezi atunci cand esti pe alt subiect si cu alt personaj ? Ce-mi pasa mie ca tie nu iti iese linia aia de cod ? Sau ca te-ai certat cu prietena si esti turat la maxim ? Screw you, I don’t need this shit. Calmeaza-te, ia o gura de apa, fa 10 flotari, nu-mi pasa. Dar nu ma abuza cu toate apasarile tale.
Ce e mai trist pentru mine e ca nici macar nu-ti manifesti apasarile in vorbe. Fara sa vrei si fara sa vreau te descarci in mine. Iti simt frustrarea si/sau nervozitatea, lipsa de atentie, gandurile haotice. Le adun ca un magnet ca pe urma sa trebuiasca sa ma scap de ele. Pentru ca eu ma gandesc la tine. Si nu pot sa fiu la fel de egoist si sa ti le arunc in fata.
Un perpetuu joc de-a soarecele si pisica cu gandurile mele, cu emotiile tale, cu controlul meu. Care ma stoarce de energie. Si uite asa ajung la postul asta. Nu imi plang de mila. Doar ma descarc. Incerc sa te fac sa intelegi ca aceea combinatie de suflet si gandire pe care le am se zgarie usor.
Sunt convins ca nu am scris exact ce vroiam si am deviat de la idee. Poate e chiar haotic.
Dar exista vesnica scuza pentru tot. Si pentru tine si pentru mine. Doar oameni suntem.
Trezeste-te …
Hai, trezeste-te, intarzii.
Zornaitul devenise agasant, aproape agresiv. Fara nici un chef m-am ridicat moale din pat si am inceput sa ma echipez. Nu trebuia sa stiu ce fac oricum, rutina isi spunea cuvantul. Toaletarea personala, aruncat pe mine niste haine si .. cam atat. Nici macar drumul nu trebuia sa il constientizez, era suficient sa imi plimb degetul peste zalele reci. Ma amuzam adormit de viteza cu care dispareau in mine. Ciudat cum apareau de nicaieri dar exact atunci cand trebuie. Nu puteai sa scapi de ele orice ai fi facut. Fara sa mai consum energie cu gandurile astea mi-am urmat drumul pana la lucru.
Am inceput iar sa aud zornaitul. Ca un ringtone care zambea marsav. E adevarat, lantul asta era mult mai subtire si fragil. Asa ca mi-am permis sa il rup si sa imi vad de treaba. S-a mai repetat de 2 ori dar am fost la fel de ferm asa ca m-a lasat in pace.
Un BUZZ. De fapt un lant infipt in creier care incepe sa zbarnaie si ma smulge din ganduri. Ce dracu vrea cu mine ? Nu vede ca sunt la lucru ? Ignor personajul si imi continui treaba.
Zilnic am parte de zmucituri din zeci de parti. Fa aia, mananca, du-te la lucru, iti suna telefonul. Nu poti sa zici NU la niciuna. Ma simt ca o marioneta. Dar in cazul asta maestrul papusar e chiar viata. Si in loc de sfori sunt lanturi. Subtiri, groase, ruginite, scurte, unele se rup, apar altele stralucitoare, lungi, pe unele le urmezi de buna voie, altele te tarasc in timp ce te zbati.
Cate lucruri pe zi le faci doar pentru ca asa vrei ?
Recent Comments