cum sa NU postezi o oferta de loc de munca
Posted by Ovidiu U | Filed under social
Am ramas mut cand am vazut anuntul urmator:
Titlu: Programator PHP part time
Descrierea companiei:
Domeniul de activitate al firmei este comercializarea produselor IT si oferirea urmatoarelor servicii: suport tehnic si consultanta, mentenanta, reparatii de echipamente, realizare de software-uri, servicii grafice.
Descrierea jobului:
Ocupantul acestei pozitii va face programare web. Programul de lucru fiind part time. – pana aici toate bune.
Cerinte:
Cerinte obligatorii
• Cunostinte medii in programare PHP, HTML- creearea de pagini web in editoare de text; - vrei programator part-time dar ceri cunostinte medii. Dubios.
• Cunostinte de programare orientata pe obiecte. - a se observa cerinta obligatorie
• Nivel incepator in lucrul cu Ajax, Adobe Flash, Java Script si C# - wtf? part-time, adica clar ai nevoie de un om DEDICAT pe un proiect doua in PHP. La ce dracu ceri Flash si C# ?
• Cunoasterea MySQL – interogarile necesare pentru PHP – evident.
• Cunostinte de baza in MVC (Model/View/Controller) – obligatorie, se observa?
Reprezinta un avantaj:
• Experienta in programare orientate pe obiecte PHP+MySQL – aia obligatorie acuma nu mai e chiar asa pentru ca de fapt reprezinta un avantaj. (la fel si MVC de la ultimul punct)
• Experienta in utilizarea unor Framework-uri de PHP
• Experienta de programare in MVC
Astea doua ultimele merg de minune cu un programator de nivel mediu.
Aceeasi varza care exista de ani de zile pe piata asta la oferte de munca. Vor programator care sa stie si design/UX, si usability, eventual sa faca si instalari de servere daca se poate (+ mentenanta), sa taie layout, sa faca cafea, sa futa secretara, sa repare xeroxuri (ca stim noi, voi astia programatorii va pricepeti la toate si firma e mica .. ). Probabil am uitat o gramada din cerinte dar ati prins ideea.
Mi se face scarba de idiotenia angajatorilor care sunt atat de cretini incat nu sunt in stare sa stie ce vor si in plus sa compuna un anunt care sa aiba sens.
asta e
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
care?
cum care? asta.
stiu ca asta, dar care asta?
ba, tu nu pricepi. asta. asta e. ASTA. de ce tot timpul trebuie sa intrebi care ? sau care asta? ai fi tu cel mai cel care nu a trecut prin asta. hai sa fim seriosi…
La unii a ajuns tic verbal. din pacate. Pentru ca daca e verbal e si in comportament. Cea mai ieftina si de rahat scuza. Te dai elegant la o parte, arunci un zambet stramb si dezamagit in coltu’ gurii si mormai: asta e.
Eu cand aud faimoasa replica ma apuca o combinatie de compatimire cu milă. Dacă ai ajuns în punctul in care cedezi si o spui e trist. Te dai batut, renunti la ce ai incercat pana in momentul ala si te complaci in decadere. Pai da, doar o viata avem. La ce atata zbatere?
Tocmai ca e doar una, de ce sa nu? E similar cu depunerea armelor si cu o stampila in frunte care te anunta public ca esti un luzar.
Cand ajungi in punctul in care nu te mai deranjeaza esecurile si te pronunti senin ‘asta e’ e trist. Si e pacat ca nu poti sa te zbati mai tare, sa incerci sa gasesti solutii, sa te dai peste cap. Toate le faci pentru tine. Oricum nimeni nu sta 24/7 pe post ca cârjă ca sa te tina drept prin viață.
Asa ca ai face bine sa te culegi de pe jos, sa nu te mai ascunzi ca un las in fata cuvintelor si neaparat sa faci tot posibilul sa nu mai ajungi in aceeasi situatie.
blogu e ca push-up’u
Posted by Ovidiu U | Filed under social
Si cred ca nimeni nu ma poate contrazice.
Luam la intamplare orice tip care are un cont de facebook si eventual twitter.
Ca orice user care se respecta, stalkuie orice gagica care are o poza cat de cat misto. Daca posesoarea nu are blog, macar una din prietenele ei are asa ca inevitabil ajungi sa vezi un share la vreun post. Postul ala poate fi fain scris si oricum faptul ca tu esti stalker si e scris de o gagica îi da din start o bila alba.
Acuma tu citesti printre randuri si clar vezi lucruri misto. Rasfoiesti unu doua posturi, iti place. Uite, nici nu e urata, gandeste fain, nici nu e urata. Si inconstient te imprietenesti cu posesoarea. Poate vrei sa va si vedeti si daca esti norocos dai la vreun blogmeet de personaj.
Numa ca aici se termina povestea. Nici un om cu blog nu e asa in realitate. Si gagicile care scriu misto is si mai rele ca oamenii normali. deceiving little bastards. De asta si titlul de mai sus.
Asa ca pana nu vedeti posesoarea de scriitura nici prin gand sa nu va treaca ca ar fi faina!
~nota: orice asemanare cu persoane reale e … cum o fi.
un fel de empatie
Posted by Ovidiu U | Filed under ea
Uneori ies singur la plimbare prin oras. De fapt impropriu spus plimbare, pentru că ajung la o masă într-o cafenea cu o cească de cafea in față și cu telefonul in mână.
Dar atunci când îmi dezlipesc ochii de pe touchscreen mă uit la oameni. Îmi place să observ.
Nu odată se întamplă să vad o domnisoară singură la masă, în așteptare, sau care doar vrea o fărâmă de solitudine. Și tot in aceeași cafenea un tip singur, care se uită ca și mine in jur.
Cum de regulă locurile preferate sunt in colțuri, am o perspectivă bună.
El privește, pleaca ochii, privește din nou. Ea simte cumva (cred ca voi femeile simțiți priviri) și își ridică ochii, moment în care nu vede decât o privire care fuge. Jocul asta se întamplă de 2-3 ori câteodată. Și mă trezesc că atunci când ea caută privirea curioasă și nu o mai vede, să zâmbesc eu in locul lui.
~mi-ar place sa cred ca la fel ajung și eu sa fiu actor in aceeasi piesă~
Tot raul
Posted by Ovidiu U | Filed under in oglinda
Asta te defineste. Tot raul prin care treci si supravietuiesti. What doesnt kill you makes you stronger. E o tampenie. Bine, functioneaza dar nu asta e ideea. Trebuie sa fii uman. Si sensibil si atent. Sa traiesti clipe si zilele si anii nu degeaba. Rautatile care ti se intampla sunt inevitabile la un anumit moment dat. Daca treci de ele inseamna ca esti un om mai bun. Ca iti pasa de cel care te raneste suficient cat sa te gandesti de doua ori daca vrei sa te razbuni. Si asta e biutiful. Sa poti face asta. Sa iti dai seama ca a trecut si ai ramas totusi in picioare
